Renaşterea vinylului a fost una dintre cele mai mari surprize din industria muzicală din ultimele decenii. Extrem de populare în anii '60-70, discurile de vinyl dădeau semne că vor dispărea de tot de pe piaţă undeva la mijlocul anilor 2000. Nimeni nu înţelege de ce, în 2007, lucrurile s-au întors în favoarea bătrânului format muzical pe care toată lumea-l credea pensionat. Acum însă, placa se întoarce din nou.

După ani consecutivi de creşteri uriaşe (în 2022, numărul de discuri vândute în SUA s-a dublat faţă de 2021 şi a ajuns la 41,7 milioane de unităţi), vânzările par să pună agresiv frână. Raportul pe 2022 arată o creştere de doar 4,2% faţă de anul precedent. Cifrele sunt oricum mari, dar după o creştere de 46,2% în 2020 şi una de 51,4% în 2021, alarmele au început să sune printre mai-marii industriei şi titlurile panicarde au început să sune în presă, anunţând, din nou, moartea vinylului. Care apropo, e încă departe.

De ce o frână aşa de bruscă? Optimiştii spun că e doar vina furnizorilor care nu mai fac faţă cererii, problemă care va fi rezolvată anul ăsta prin deschiderea de noi fabrici de discuri la nivel mondial. Pesimiştii cred pur şi simplu că s-a dus trendul. Deşi e ceva adevăr în ambele păreri, realitatea are mult de a face şi cu felul în care au reacţionat marii jucători de pe piaţă în momentul în care au văzut un apetit atât de mare din partea consumatorilor: şi-au frecat palmele şi au crescut imediat preţurile. Dacă un album pe vinyl costa în 2015 în medie 20 de dolari (între 70 şi 90 de lei în România), în 2023 avem preţuri aproape duble la majoritatea discurilor. Ba mai mult, piaţa a fost inundată şi de discuri pentru audiofili, care ajung şi la câteva sute de euro bucata.

Consumatorii s-au întrebat: de unde această creştere? A crescut costul de producţie atât de mult? În niciun caz. În timp ce analizau piaţa, companiile au sesizat că sunt pasionaţi dispuşi să plătească şi mii de euro pentru discul lor preferat, pe piaţa secundară (ebay, Discogs), dacă respectivul disc a fost lansat în ediţie limitată şi nu se mai găseşte altfel. Aşa că, de ce să nu profite ei direct de această „dispoziţie generoasă” a cumpărătorului. Doar că mulţi pasionaţi consideră acum că această creştere de preţ e nejustificată şi a depăşit limita bunului simţ, aşa că şi-au schimbat rapid strategia de cumpărare şi îşi limiteză bugetul doar la discurile „must have”. Zilele cluburilor de discuri, al căror număr de membri se dubla în pandemie de la o lună la alta şi unde oamenii se băteau să prindă orice lansare, indiferent dacă îi pasiona sau nu artistul respectiv, sunt acum numărate. Acel „fear of missing out” care i-a cuprins pe mai toţi colecţionarii, se stinge şi el odată ce începi să faci calcule.

Oricum, jumătate din cei care au cumpărat cel puţin un vinyl în ultimul an declară că nici măcar n-au pick-up acasă la care să-l asculte. Consumatorul modern şi-a dat seama că un disc cu autograful celor de la Beatles sau unul scos în doar 100 de exemplare în anii ’80 de o casă de discuri care nu mai există chiar găseşti rar şi merită investiţia de câteva sute, poate chiar mii de euro. Însă discurile noi pot fi fabricate în câte exemplare vor artiştii şi casele de discuri – singurul pericol e că atunci când se termină tirajul trebuie să mai aştepţi câteva luni pentru următorul. O aşteptare pentru care nu merită să arunci cu banii. Discurile de vinyl rămân însă o investiţie sigură şi îşi ţin preţul de la an la an, chiar şi în această perioadă tulbure din punct de vedere economic.  

Alex Anghel este EDITOR Aleph News