Totul a inceput cu un experiment hazardat: trebuind sa tina o lectie unor persoane din consiliul de conducere al facultatii unde preda, autorul le-a dat spre lectura si meditatie cursantilor o nuvela a lui Joseph Conrad, intitulata “The Secret Sharer” (povestea unui barbat implicat in prima sa calatorie pe mare in calitate de capitan de vas). Contrar asteptarilor, entuziasmul participantilor la seminar a atins cele mai inalte cote, dezbaterile s-au dovedit furtunoase, iar concluziile mult mai stufoase si mai inteligente decat sperase cel care aruncase nada. Facand o scamatorie prin a le cere cursantilor sa trateze acea scriere literara ca pe un studiu de caz de management, Badaracco a adormit prejudecatile celor din jur, convingandu-i ca literatura “nu trebuie considerata un discurs academic abscons despre imaginarul freudian si despre deconstructie”, ci o materie vie, care poate oferi pilde in orice domeniu. Incantat de succesul acestei prime incercari, o mica revolutie in domeniu, autorul si-a extins cercetarile si a izbutit sa inchege un adevarat manual despre cum ar trebui sa intelegem esenta leadership-ului prin literatura. La aceasta intrebare, ras­punsul lui Badaracco este simplu: “In viata reala, oamenii il vad destul de rar pe liderul organizatiei lor si nu apuca sa intrezareasca ce gandeste si ce simte acesta”. Literatura de calitate, in schimb, ofera o privire din interior. Deschide o fereastra catre o lume care e rareori vazuta. Ne permite sa ii vedem pe lideri in timp ce gandesc, se ingrijoreaza, spera, ezita, vedem cum caracterul lor este pus la incercare, transformat, intarit sau slabit. Cartea lui Joseph L. Badaracco se structureaza in jurul a opt astfel de intrebari (Au modelele mele puterea sa ma tulbure? Cat de bine combin principiile si pragmatismul? etc.), fiecare dintre ele devenind un ghid de autoevaluare.

 

 

 

 

Un roman (distins cu premiul Goncourt des Lycéens in 2007) in care contururile temporale sunt sterse, ca si spatiul in care se defasoara evenimentele. Mai mult decat un roman, este o fabula universala, unde personajele, datele si locurile nu sunt niciodata pomenite cu adevaratul lor nume. Poti banui ecouri din tragedia Shoah, poti banui ca este vorba despre partea de rasarit a Frantei sau ca totul se petrece la inceputul veacului trecut. Nimic nu este insa sigur, pentru ca Brodeck (cel care scrie romanul) nu este un profesionist al scrisului, un povestitor de profesie. El este insarcinat sa comunice niste notite sumare despre flora, arborii, anotimpurile, vanatul, ploaia si vanturile dintr-o anumita zona, dar nimeni nu stie, nici macar Brodeck, daca aceste rapoarte ajung sa fie citite de catre cineva. Brodeck isi urmeaza insa insarcinarea constiincios, cautand un adevar pe care nimeni nu ii cere sa-l afle.

 

 

 

 

Din opera scandalosului, decadentului Barbey d’Aurevilly, unul dintre cei mai originali scriitori francezi ai secolului al XIX-lea, teoretician al “dandysmului”, coordonatorii colectiei “Cartea de pe noptiera” au ales sa infatiseze publicului romanesc doua bijuterii ale genului scurt, “Perdeaua stacojie” si “Cea mai frumoasa iubire a lui Don Juan”, extrase din culegerea “Les Diaboliques”. Prima istoriseste o aventura bizara a vicontelui de Brassard, un dandy celebru, care, in tinerete, pe cand era ofiter, statuse in pensiune la un cuplu burghez linistit: aici, frumoasa si distanta fiica a gazdelor ii face avansuri, pentru ca intr-o noapte sa sfarseasca prin a-i muri in brate. A doua povestire il are ca protagonist pe contele de Ravila, aflat la o cina somptuoasa la care il poftisera 12 dintre fostele sale amante. Aici, acest personaj din rasa lui Don Juan marturiseste ca pasiunea cea mai rascolitoare pe care o traise fusese intalnirea cu o fetita de 13 ani, fiica a amantei sale din acea epoca.