Se pare că două realităţi româneşti distincte coexistă cu dificultate tot mai mare în cadrul aceluiaşi sistem electoral. Cel mai nou sondaj indică o separare pronunţată între persoanele sub 30 de ani şi valorile şi preferinţele de vot ale celor mai în vârstă. O majoritate substanţială a acestei categorii demografice, aproape două treimi, şi-a exprimat intenţia de a vota pentru AUR (34%), SENS (16%) şi USR (14%). Acest model de vot reflectă o combinaţie de protest, dorinţă de schimbare şi o neîncredere profundă în instituţiile politice tradiţionale.

În schimb, persoanele cu vârsta peste 60 de ani demonstrează o loialitate continuă faţă de Partidul Social Democrat (PSD) (38%), un partid adesea considerat un garant al stabilităţii şi al bunăstării sociale. Sociologul Remus Ştefureac interpretează această polarizare demografică ca o dovadă a „unei fracturi de valori între generaţii, modelată de contexte istorice şi economice extrem de diferite”.

Aceste constatări indică o criză a reprezentării politice tradiţionale, dar sugerează şi o transformare fundamentală a comportamentului electoral. Generaţiile mai tinere par mai puţin receptive la mesajele partidelor consacrate, preferând în schimb formaţiuni mai noi sau mai radicale, care promit o reformă completă a sistemului existent.

În timp ce electoratul activ (cu vârste cuprinse între 30 şi 44 de ani) consolidează poziţia AUR ca principală forţă antisistem, cu o intenţie de vot de 50%, apariţia noilor generaţii introduce un element neaşteptat. Ascensiunea SENS, o mişcare neparlamentară, ca a doua entitate politică cea mai populară în rândul tinerilor, este o evoluţie notabilă în ecuaţia politică naţională.

Pe măsură ce aceste diferenţe generaţionale se intensifică, România se îndreaptă spre o confruntare seiroasă de perspective, în care problemele economice, de identitate şi culturale se întrepătrund într-o competiţie pentru semnificaţie şi reprezentare.