Pe unii ii catalogam din prima ca miliardari din speculatii sau norocosi care intra pe bursa la momentul potrivit si fac o gramada de bani. Dar altii sunt mai ciudati. Arata ca noi. Par sa vina din cam aceleasi medii ca si noi. Dar cu siguranta nu se comporta cum ne comportam noi. N-as zice chiar ca-i invidiez; sunt destul de satisfacuta de felul cum traim. Eh, din cand in cand as fi vrut sa avem o casa de vacanta sau sa nu trebuiasca sa aleg daca sa renovez baia sau sa plecam vara intr-o excursie, dar in general stiu cat suntem de norocosi. Dar cateodata ma roade curiozitatea: cum reusesc oamenii aia? Si as vrea ca discutiile despre bani sa nu fie atat de sensibile in aceasta societate, ca sa-i pot ruga pe acei oameni sa-mi explice. De multa vreme, economisti, universitari si psihologi au scris despre modul cum banii au ajuns ultimul tabu in societate. A devenit aproape un cliseu sa spui ca oamenii ar vorbi mai degraba despre vietile lor sexuale sau despre molestarea minorilor decat despre banii lor.

Elissa Schappell era, impreuna cu Jenny Offill, editor al unei antologii numite "Banii schimba totul" (Doubleday, 2007), volum cu 22 de autori, multi relativ bine cunoscuti, care discuta despre felul cum banii, indiferent daca au disparut de-a lungul generatiilor sau au venit deodata in sume mari, le-au schimbat vietile. Dar autorii textelor au fost nevoiti sa semneze cu numele lor reale, iar unii dintre ei n-au putut s-o faca. "L-am pierdut pe unul bun", spune Schappell. "Scrisese despre dependenta lui de droguri, despre o cadere nervoasa, dar nu a vrut sa scrie despre bani."

Instinctul in cauza, totusi, s-ar putea sa inceapa sa se schimbe. Incapacitatea de a aborda chestiuni banesti - si invidia pe care o genereaza - creeaza mai mult disconfort financiar si psihologic decat ne putem imagina, spun psihologii si specialistii in stiinte sociale. Cheltuim mai mult decat trebuie, ca sa tinem pasul cu vecinii si prietenii; ne luam slujbe la care nu suntem fericiti, ca sa tinem pasul cu un stil de viata pe care credem ca ar trebui sa-l avem si ne uitam imobilizati la show-uri TV care vantura case de milioane de dolari si vacante exotice. Cateodata ne pare ca am gresit pe undeva, pentru ca nu putem sa ne permitem in ruptul capului ceea ce isi permit ei - si chiar daca de fapt nu asta ne dorim.

Adevarul e totusi ca nu stim care-i adevarul, spune Shira Boss, autorul cartii "Verde de invidie: de ce ne indatoram ca sa tinem pasul cu vecinii" (Warner Books, 2006). "Accesibilitatea si disponibilitatea datoriei a creat o fictiune care nu exista in urma cu 20 de ani. Nu mai suntem siliti sa ne cramponam de cine si ce isi permite", spune Boss.

Schappell spune ca lucrul la carte a facut-o sa realizeze ca "a avea la dispozitie creditul ofera iluzia de a trai visul american". Dupa parerea ei, totusi, idealul de moda veche de a munci mult, economisind si acumuland treptat, a esuat. In locul lui a aparut imbogatirea peste noapte - "printr-un proces de malpraxis, la loterie sau participand la un reality show - acesta e noul vis american". Dar sa invidiezi oamenii face parte din natura umana, nu? E unul dintre cele sapte pacate capitale, iar sa nu ravnesti la bunul aproapelui si sa nu furi e una dintre cele zece porunci. Intotdeauna o sa ne dorim ceea ce nu avem. Sunt studii si sondaje care arata ca oamenilor nu li se pare niciodata ca au indeajuns. Spre exemplu, in 2005, firma PNC Advisors - acum PNC Wealth Management - i-a intrebat pe 792 dintre bogatii sai clienti de private banking de ce ar avea ne-voie ca sa se simta siguri din punct de vedere financiar; aproape toti au spus ca de o dublare a averii. 29% dintre cei care aveau de investit mai mult de 10 milioane de dolari au spus de asemenea ca a avea mai multi bani a creat mai multe probleme decat cele pe care le-a rezolvat.

Unii spun ca problema este mai mult a societatii si mai putin a indivizilor. Sunetul de tobe care te indeamna sa consumi tot timpul este atat de asurzitor, incat putini ii pot rezista. "Nu sunt deloc de acord ca asta sta in natura firii umane", spune Allen D. Kanner, psiholog si coeditor al "Cultura consumului si psihologie" (American Psychological Association, 2004). "Natura noastra este modelata destul de puternic de media. Daca am incepe sa scoatem marketingul din vietile noastre, vom reusi sa ne reducem anxietatile legate de bani."

Tim Kasser, profesor asociat de psihologie la Colegiul Knox din Galesburg, Illinois, spune ca raspunsul ar fi sa vrem mai putin. Exista o miscare putin numeroasa, spune el, mostenitoare a unor foste grupuri cu preocupari asemanatoare, numiti "simplificatori voluntari", fiindca au ales sa se descurce cu mai putin. Aceasta nu inseamna ca isi duc viata in saracie, fara avantajele modernitatii, ci ca au ales in mod constient sa castige mai putini bani si sa lucreze mai putine ore, anume ca sa-si petreaca mai mult timp cu familiile si cu prietenii.

Un studiu din 2005 pe 200 de "simplificatori voluntari", comparati cu 200 de locuitori din aceleasi zone geografice, care duceau insa vieti obisnuite, a descoperit ca simplificatorii erau mai fericiti, potrivit mai multor criterii, spune Kasser, autor al "Pretului ridicat al materialismului" (MIT Press, 2002). (Detalii despre miscarea respectiva pot fi gasite la www.simpleliving.net.) Chiar daca avem tendinta de a ne compara cu cei care au mai mult, nu cu cei care au mai putin e folositor sa ne aducem aminte ca exista un sambure de adevar in clisee: banii nu pot cumpara fericirea.

"Mi-ar placea sa am o gramada de bani", spune Schappell. "Mi-ar placea sa folosesc o carte de credit si sa nu ma tem daca nu cumva s-a terminat. Nu vreau sa fiu iarasi chelnerita si nu mai vreau sa vand baloane. Dar banii nu te fac nici mai destept si nici mai atractiv."

"Trebuie sa te uiti la ce anume iti inlocuiesc banii in viata. Siguranta? Te fac mai acceptat social? Te fac mai important?", se intreaba Schappell.

Atitudinile fata de bani se pot schimba pe masura ce generatia "baby boom" (de dupa al Doilea Razboi Mondial) se indreapta catre pensie, spune Dalton Conley, presedintele departamentului de sociologie de la Universitatea New York. "Cea mai numeroasa generatie a secolului 20 este acum la maturitatea castigurilor sale financiare si pe punctul de a se retrage din activitate", spune el. "Pe masura ce membrii acestui grup social vor iesi din anii producatori de castig, vor da startul unei culturi a consumului si a timpului liber pentru noi, restul, sau vor adopta un mod de viata mai frugal si toata dinamica sociala se va schimba?"

Sa vorbim despre finantele noastre s-ar putea sa devina, de asemenea, ceva mai putin dificil, prezice Conley, pe masura ce exista din ce in ce mai putina stabilitate a castigurilor. "In conditiile acestei volatilitati crescute, oamenii ajung sa se simta disperati", spune Conley. "Poate n-or sa mai intrebe: cat castigi? cat ai platit pe casa? Dar cred ca, intr-un mod mai subtil, oamenii simt nevoia de a afla mai mult decat izbuteau sa afle in urma cu 15 ani."

Ma vad devenind mai deschisa in legatura cu finantele noastre fata de prieteni si familie. Nu ca am avea multe de ascuns, dar din cand in cand mi-am pus intrebari cu privire la anumite chestiuni, spre exemplu cum se compara venitul meu cu cel al familiei surorii mele. Poate o sa aduc vorba despre asta la urmatoarea reuniune de familie. Si sa le sugerez ca ei sa vorbeasca primii.

Traducere si adaptare de Mihai MitricA