Concluzia analizei facute de SAR este ca ordonanta, care schimba regimul impozitarii pentru PFA si persoanele platite pe drepturi de autor, se contrazice cu propriile ei norme de aplicare, fiind neaplicabila si, ca atare, recomanda contribuabililor sa nu depuna niciun fel de declaratii pana ce ordonanta "nu va fi reemisa intr-o forma clara si corecta". SAR considera ca, din moment ce definitia activitatilor care pot fi "reconsiderate" ca activitati dependente (si pentru care taxele datorate sunt identice cu cele pentru contractele de munca) este confuza, autoritatile fiscale vor avea puteri absolute asupra contribuabililor, care risca sa fie sanctionati pentru ca interpretarea pe care ei o dau acestei definitii difera de cea a organelor fiscale. In plus, nu se stie ce inseamna din punct de vedere juridic "reconsiderarea" unor activitati si nici daca acest proces va conferi persoanelor in cauza aceleasi drepturi ca si salariatilor (ex. concedii de odihna, medicale, pentru ingrijirea copilului, dreptul la greva etc.).

In plus, daca ordonanta pune aceste obligatii in sarcina platitorului de venit, normele metodologice le pun in sarcina beneficiarului de venit, ceea ce in practica "genereaza haos si vulnerabilizeaza atat platitorii de venit, cat si beneficiarii de venit in fata organelor de control, care ii vor putea amenda fie pentru ca nu au respectat OUG 58/2010, fie pentru ca nu au respectat normele de aplicare".

Cuantumul amenzii pentru nerespectarea obligatiilor de depunere lunara, intre 7.500 si 15.000 de lei pentru fiecare contract in parte, este considerat "absurd de mare" si necorelat in nici un mod cu valoarea contractului declarat.

Societatea Academica Romana considera ca ordonanta "nu va aduce la buget suma, de altfel modica, care este tinta Guvernului", pentru ca va creste costurile de tranzactie atat pentru cetatean, cat si pentru stat, fiind mai degraba costisitoare decat profitabila. "Pentru a se face o adevarata analiza cost-beneficiu a acestei prevederi ar fi trebuit calculat timpul de implementare pierdut de organele statului si de contribuabili, care depaseste cu mult beneficiile potentiale. Aceste costuri provin mai ales din frecventa lunara a platilor", sustine SAR, care recomanda o singura plata pe an, la sfarsitul anului fiscal, nu lunar si pentru fiecare contract in parte.

Exista, de asemenea, riscul ca erorile de conceptie si formulare la OUG 58 sa genereze o serie de procese unde contribuabilii vor invoca neclaritatea legii in apararea lor si vor castiga. "Aceasta harababura", considera SAR, ar fi putut fi evitata daca ordonanta ar fi prevazut clar ca taxele sociale sunt datorate si pentru alte contracte decat cele de munca (ar fi putut fi enumerate expres acele contracte exceptate de la plata acestor taxe), fara a se folosi "falsa constructie juridica" a "reconsiderarii unui contract".

SAR conchide ca ordonanta si normele sale de aplicare "sunt un exemplu clar de reglementare aberanta si imposibil de aplicat, care saboteaza statul de drept". In opinia Societatii, ar trebui fie ca legea sa fie reemisa, cu consultarea unor specialisti capabili sa faca o lege aplicabila, sau sa se renunte la ea definitiv si statul sa se concentreze pe controale care sa verifice daca angajatorii incheie contracte adecvate. "Problemele administrative prezentate de controlul la un organ de presa la care soferii sunt platiti prin drepturi de autor sunt infinit mai mici decat cele de a stabili cate luni contribuie pe an la ajutorul de somaj un scenarist care a fost remunerat in tot anul pentru doua scenarii", apreciaza autorii analizei.

Din conducerea SAR fac parte Alina Mungiu-Pippidi, profesor la Hertie School of Governance din Berlin, Ioan Popa, profesor la ASE Bucuresti, Anca Harasim, director executiv al AmCham Romania, Ana Maria Sandi, consultant la misiunea Bancii Mondiale din Bucuresti, Sorin Vieru, profesor la Universitatea Bucuresti, psihologul Aurora Liiceanu.