De ce ne trebuie Ministerul Turismului, ar întreba unii? Nu avem un Minister al Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului şi Turismului? Şi câinele Azor, aş adăuga, ca să fie titulatura completă. Pentru că, de fapt, indiferent cine ocupă aceast post, alocă mai puţin de 5% din timpul şi atenţia sa temelor şi tematicii turismului.

Acum, ministrul nostru este domnul Irinel Darău, care pare mai degrabă un ministru cu turismul în portofoliu decât un ministru al Turismului. În afară de modificarea normelor privind clasificarea structurilor turistice, de la începutul mandatului său, nu putem identifica nicio măsură majoră care să fi schimbat în bine situaţia turismului.

S-a întâlnit cu patronatele, spune ca a înţeles doleanţele noastre, plânge pe umărul nostru şi cam atât. Ba nu, a spus că a alocat o sumă mai mare pentru promovare, dar nu ştie nimeni nici cât anume, şi nici ce face cu banii. E discret, ca orice ardelean, prea discret chiar.

A mai spus, de curând, că s-ar putea să revitalizeze prima de incoming în 2027. S-ar putea, nu e sigur. Nu e sigur că va rămâne pe funcţie până atunci. Sincer, prestaţia sa este o adevărată tragedie, e un om în lumea lui!

Să nu credeţi că predecesorii au fost altfel.

Înaintea sa a fost domnul Miruţă, vârful de atac al USR, marea vedetă care aduce procente prin spectacolul pe care îl face. Ei bine, în cele şase luni ale mandatului său a spus că cei din HoreCa nu au făcut altceva decât să profite de banii statului şi că ar trebui să terminăm cu atâtea participări la târgurile internaţionale de turism, să analizăm, înainte de toate, rentabilitatea participării. Şi cam atât. Acestea au fost principalele sale mesaje privind turismul.

Înaintea sa a fost domnul Bogdan Ivan, tânăra speranţă a PSD, care e bun în orice funcţie de ministru, la Economie, la Energie, nu contează… Şi exemplele pot continua.

Un ministru al Turismului ar trebui să se trezească şi să adoarmă cu o singură întrebare în minte: cum aducem mai mulţi turişti în România şi cum îi facem să cheltuiască mai mult aici? Astăzi, nimeni din Guvern nu pare să aibă această preocupare.

Care este, astăzi, realitatea?

România este, astăzi, pe ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul de turişti străini, cu circa 2,5 milioane în 2025, faţă de 13 milioane în Bulgaria şi 11 milioane în Albania.

Totul ne este potrivnic. Suntem aproape de zona de război şi dacă mai explodează o dronă la Constanţa, o săptămână scad dramatic încasările pe litoral.

Dacă mai adăugăm şi spectacolul jalnic făcut de ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Diana Buzoianu, care a lansat ]n luna mai acuzaţii privind presupuse deversări ilegale, unele dintre ele dovedindu-se ulterior neîntemeiate, dacă mai punem că plaja de nisip din Mamaia s-a transformat într-o plajă de scoici… spectacolul este complet.

Organizaţiile de Management ale Destinaţiei sunt puţine şi nefuncţionale, dar şi neînţelese de către miniştri, iar prima de incoming, deşi există un act normativ în acest sens, este nefuncţională.

Voucherele de vacanţă, care mai aduceau încasări, încep să dispară şi ele.

În primele cinci luni ale anului, decontările de vouchere au scăzut cu 62% faţă de 2025, iar voucherele emise au scăzut cu 9%. În plan financiar, în cinci luni din 2025 s-au decontat peste 557 de milioane de lei, iar în primele cinci luni din 2026 s-au decontat doar 214 milioane de lei, şi scăderea continuă.

Situaţia este atât de gravă încât patronatele din turism s-au hotărât să ceară guvernului să aplice din nou kurzarbeit, programul special de muncă cu timp redus, prin care firmele pot reduce temporar orele de lucru ale angajaţilor în perioade de criză economică, iar statul ajută la plata unei părţi din salariul pierdut.

Sigur, situaţia este grea în întreaga economie, am trecut razant pe lângă calificativul “Junk” pentru economia noastră, dar este, de fapt, doar o amânare.

S-au redus cheltuielile bugetare, e adevărat, dar cu ce costuri? A crescut TVA, au explodat costurile la energie cu 60%, avem inflaţie de 10,4%, una dintre cele mai ridicate din Europa, economia stagnează şi este la limita recesiunii.

Este clar că puterea de cumpărare a fost afectată.

Pe primele cinci luni, sosirile totale de turişti, români şi străini, au scăzut cu 4,5%, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, iar înnoptările totale au un declin mai mare, 7%.

În final, realitatea este că nu îi pasă nimănui de turism. Nici ministrului de resort, nici premierului, nici preşedintelui. De câte ori i-aţi auzit pe domnii Nicuşor Dan şi Ilie Bolojan referindu-se la turism, de la începutul mandatelor lor? Niciodată!

De aceea, primul lucru cu care trebuie să începem redresarea este reînfiinţarea unui minister al Turismului sau a unei Autorităţi Naţionale pentru Turism. Trebuie să existe o instituţie care să reprezinte şi să apere interesele celor aproape 400.000 de “mohicani” din turism, să propună legi şi proiecte de dezvoltare pentru această industrie. Altfel, vom rămâne tot ultimii din Europa, pe viaţă...

În turism, din păcate, suntem în “Junk“ demult!