Deşi impactul pandemiei nu a fost încă cartografiat în totalitate , un raport al mai multor agenţii ale ONU estimează că aproximativ o zecime din populaţia globală, până la 811 milioane de oameni, au fost subnutriţi anul trecut. Cifrele arată că vor fi necesare eforturi majore pentru ca lumea să îşi poată atinge obiectivul de a pune capăt foametei până în 2030.

Ediţia de anul acesta a raportului privind Starea Securităţii Alimentare şi a Nutriţiei în Lume (The State of Food Security and Nutrition in the World) este prima evaluare de acest tip din perioada pandemică. Raportul este o publicaţie comună a Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite (FAO), Fondul Internaţional pentru Dezvoltare Agricolă (FIDA), Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), Programul Alimentar Mondial al Naţiunilor Unite (PAM) şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS).

Ediţiile anterioare ale raportului atrăgeau deja atenţia lumii că securitatea alimentară a milioane de oameni, mulţi dintre aceştia fiind copii, este în pericol. „Din nefericire, pandemia continuă să expună slăbiciunile sistemelor noastre alimentare, care ameninţă vieţile şi traiul unor oameni din lumea întreagă”, scriu conducătorii celor cinci agenţii ale Naţiunilor Unite în Preambulul raportului din acest an.

Aceştia continuă avertizând cu privire la un „moment critic”, deşi aduc în acelaşi timp speranţe noi datorate unui impuls diplomatic sporit. „Acest an vine cu o şansă unică pentru consolidarea securităţii alimentare şi a nutriţiei prin transformarea sistemelor alimentare cu cu ocazia următorului Summit al Naţiunilor Unite privind Sistemele Alimentare (UN Food Systems Summit), Summitul Nutriţiei pentru Creştere (Nutrition for Growth Summit) şi Conferinţa COP26 privind schimbările climatice”. „Rezultatul acestor evenimente“, adaugă cei cinci, „vor contura […] a doua jumătate a Decadei Naţiunilor Unite de Acţiuni pentru Nutriţie” – un angajament politic internaţional care urmează a fi lansat.

Nivelul foametei începuse să crească deja la jumătatea decadei 2010-2020, spulberând speranţele unui declin ireversibil. În mod îngrijorător, în 2020 foametea a crescut atât în termeni absoluţi, cât şi proporţionali, depăşind creşterea populaţiei: se estimează că aproximativ 9,9% din populaţia generală a fost subnutrită anul trecut, în creştere faţă de 8,4% în 2019.

Peste jumătate din toate persoanele subnutrite (418 milioane) trăiesc în Asia; peste o treime (282 de milioane) în Africa; şi o mică proporţie (60 de milioane) în America Latină şi în Caraibe. Dar cea mai mare creştere s-a înregistrat în Africa, unde prevalenţa estimată a subnutriţiei de 21% din populaţie este peste dublul oricăreia dintre celelalte regiuni.

Anul 2020 a fost unul sumbru şi din punct de vedere al altor măsurători. În general, peste 2,3 miliarde de oameni (sau 30% din populaţia lumii) nu au avut acces pe toată durata anului la alimentaţie adecvată: acest indicator cunoscut sub numele de prevalenţă a insecurităţii alimentare moderate sau severe, a crescut într-un singur an cât în ceilalţi cinci ani anteriori împreună. Inegalităţile de gen s-au adâncit: la fiecare 10 bărbaţi în situaţie de insecuritate alimentară s-au înregistrat 11 femei în aceeaşi situaţie în 2020 (în creştere de la 10.6 în 2019).

Malnutriţia a continuat sub toate formele sale, copiii plătind preţul cel mai scump: se estimează că în 2020 peste 149 de milioane de copii cu vârste sub cinci ani au fost subdezvoltaţi sau prea scunzi pentru vârsta lor; peste 45 de milioane cu masă musculară redusă sau prea slabi pentru înălţimea lor; şi aproape 39 de milioane supraponderali. Un număr total de trei miliarde de adulţi şi copii nu au avut acces la un regim alimentar sănătos, în cea mai mare parte din cauza costurilor excesive. Aproape o treime din femeile de vârstă reproductivă suferă de anemie. La nivel internaţional, în ciuda progreselor înregistrate în unele zone (de exemplu, mai mulţi nou-născuţi sunt hrăniţi exclusiv cu lapte matern), lumea nu este pe drumul cel bun pentru a putea atinge vreunul dintre indicatorii pentru nutriţie până în 2030.

În multe părţi ale lumii, pandemia a declanşat recesiuni brutale şi a pus în pericol accesul la alimente. Deşi chiar şi înainte de pandemie nivelul foametei era în creştere; progresele privind malnutriţia erau în urmă. Situaţia era cu atât mai acută în statele afectate de conflict, de extreme climatice şi de alte crize economice sau care se confruntau cu un nivel crescut al inegalităţii, toate aceste fiind definite în raport ca factorii favorizanţi pentru insecuritate alimentară, care, în schimb, interacţionează între ei.

Ţinând cont de tendinţele actuale, Starea Securităţii Alimentare şi a Nutriţiei în Lume estimează că Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 2 (Zero Foamete până în 2030) va fi ratat la o marjă de 660 de milioane de oameni. Din aceste 660 de milioane, aproximativ 30 de milioane pot avea legătură cu efectele de lungă durată ale pandemiei.

Aşa cum se sublinia în raportul anului trecut, transformarea sistemelor alimentare este esenţială pentru asigurarea securităţii alimentare, pentru îmbunătăţirea nutriţiei şi pentru a face regimurile alimentare sănătoase accesibile tuturor. Ediţia de anul acesta evidenţiază şase „căi transformatoare”. Acestea, spun autorii, au la bază un „set coerent de politici şi de portofolii de investiţii” pentru a contracara catalizatorii foametei şi ai malnutriţiei.

În funcţie de fiecare factor favorizant (sau o combinaţie a acestora) cu care se confruntă fiecare ţară, raportul îndeamnă decidenţii politici să integreze politici umanitare, pentru dezvoltare şi menite să reconstruiască pacea în zonele de conflict - de exemplu, prin măsuri de protecţie socială pentru a preîntâmpina situaţiile în care familiile sunt nevoite să îşi vândă puţinele bunuri pentru a-şi putea procura alimente şi să extindă rezilienţa climatică în sistemele alimentare, de exemplu, prin a pune la dispoziţia micilor fermieri asigurări care se acopere riscul climatic şi finanţări bazate pe previziuni;

De asemenea raportul face apel pentru un „mediu care să permită mecanisme şi instituţii de guvernanţă” pentru ca transformarea să devină posibilă. Le solicită decidenţilor politici să efectueze consultări ample; să capaciteze femeile şi tinerii; să extindă disponibilitatea datelor şi a noilor tehnologii. Mai mult ca orice, autorii îndeamnă lumea să acţioneze acum, altfel vom vedea cum în următorii ani factorii favorizanţi ai foametei şi malnutriţiei reapar cu o intensitate din ce în ce mai mare, mult timp după ce şocul pandemic a dispărut.