La o săptămână după ce a expirat termenul de 90 de zile pe care Donald Trump i l-a oferit lui Jared Isaacman pentru a concepe un plan care să „asigure superioritatea americană în spaţiu”, a venit răspunsul noului administrator al NASA. Agenţia spaţială a prezentat marţi strategia pentru a îndeplini dorinţa preşedintelui SUA de a stabili, în mai puţin de cinci ani, o bază permanentă pe Lună şi de a instala acolo reactoare nucleare. În plus, energia nucleară va propulsa o nouă misiune, programată pentru 2028, care va trimite o sondă robotică pe Marte, scrie El Pais.

Startul acestei noi curse spaţiale, în care concurează americanii şi chinezii, ar urma să fie dat de Statele Unite pe 1 aprilie. „Mai este doar o săptămână şi pot confirma că totul este în regulă şi nu există niciun impediment pentru lansarea Artemis, dacă vremea o permite”, a anunţat cercetătoarea Lori Glaze, viceadministrator şi responsabil pentru sistemele de explorare spaţială ale NASA, după două luni de întârzieri şi incertitudine. Statele Unite vor încerca să trimită patru astronauţi spre Lună în perioada 1-6 aprilie şi au la dispoziţie patru încercări pentru lansare.

Cu câteva minute înainte, Isaacman anunţase că NASA intră într-o nouă eră care va duce la stabilirea unei baze permanente pe suprafaţa Lunii, în discursul său inaugural de la conferinţa Ignition, organizată la sediul agenţiei din Washington.

Fără a oferi detalii concrete sau termene exacte, el a explicat că, după misiunile Artemis 4 şi 5, în cadrul cărora astronauţii ar urma să revină pe Lună în 2028, programul va fi accelerat.

Astfel, estimările noului şef al agenţiei arată că, începând cu 2029, vor avea loc aterizări cu echipaj pe Lună la fiecare şase luni, iar înainte de acest moment, din 2027, va creşte semnificativ numărul misiunilor robotice. „De data aceasta, obiectivul nostru nu este doar să ajungem pe Lună, ci să rămânem acolo”, a spus Isaacman. Dacă aceste obiective vor fi atinse, va începe proiectul de construire a primei colonii umane pe un alt corp ceresc.

Deocamdată, NASA a precizat că procesul se va desfăşura în trei etape. Prima etapă, experimentală, presupune creşterea activităţilor robotice şi umane pe suprafaţa Lunii. A doua etapă vizează dezvoltarea unei infrastructuri semilocuite şi asigurarea unui sistem constant de aprovizionare şi logistică. În etapa finală, când vor exista nave cargo capabile să transporte cantităţi mari de materiale, agenţia intenţionează să instaleze infrastructura necesară pentru o prezenţă umană permanentă.

Isaacman a avertizat că „baza lunară nu va apărea peste noapte”. Pentru primele două etape, în următorii şapte ani, vor fi investiţi aproximativ 20 de miliarde de dolari, destinaţi zecilor de misiuni planificate. Această investiţie masivă pe Lună reduce şansele planurilor lui Elon Musk de a începe colonizarea planetei Marte în următorii ani. Musk îl susţinuse pe Isaacman pentru conducerea NASA şi obţinuse promisiunea că SUA vor trimite astronauţi pe Marte.

Revenind la misiunea iminentă, prima misiune cu echipaj în apropierea Lunii după mai bine de jumătate de secol a fost afectată de mai multe probleme la racheta SLS, care va fi folosită pentru lansare. Aceste dificultăţi l-au determinat pe Isaacman să anunţe încă din februarie schimbări importante în planul american de revenire pe Lună.

Pe de o parte, el vrea ca racheta SLS să devină mai fiabilă, crescând ritmul lansărilor la cel puţin una la fiecare zece luni, după ce între Artemis 1 şi Artemis 2 au trecut peste trei ani.

În al doilea rând, NASA analizează posibilitatea de a folosi o navă a companiei spaţiale a lui Jeff Bezos pentru aterizarea pe Lună în 2028, după întârzierile navei Starship dezvoltate de Elon Musk. În plus, misiunea Artemis 3 nu va mai include o aselenizare, ci va testa capsula lunară pe orbită.

Deşi aceste măsuri indică o abordare mai prudentă, NASA a prezentat obiective mult mai ambiţioase pe termen mediu pentru prezenţa sa pe Lună. Isaacman a subliniat că proiectul se va baza pe colaborarea cu parteneri internaţionali şi cu industria spaţială şi a avertizat că există riscul ca China să ajungă prima pe Lună dacă schimbările nu sunt implementate.

Una dintre cele mai importante noutăţi este utilizarea energiei nucleare pentru propulsia sondelor interplanetare. Această tehnologie, testată până acum doar în laborator, ar putea reduce semnificativ durata călătoriilor către Marte, care în prezent durează aproximativ nouă luni.

Misiunea Space Reactor 1 Freedom, programată pentru 2028, va testa pentru prima dată în spaţiul profund propulsia electrică bazată pe reacţii nucleare. La sosirea pe Marte, sonda va desfăşura mai multe elicoptere similare cu Ingenuity, care a zburat pentru prima dată pe o altă planetă în 2021.

În ceea ce priveşte colaborarea cu European Space Agency, NASA a anunţat că va menţine în funcţiune Staţia Spaţială Internaţională până când vor exista alternative private. În acelaşi timp, proiectul staţiei orbitale lunare Lunar Gateway este pus în aşteptare, resursele urmând să fie redirecţionate către baza de pe suprafaţa Lunii.

Isaacman a evitat să confirme anularea definitivă a acestui proiect şi a concluzionat că partenerii internaţionali ar prefera ca astronauţii lor să ajungă pe Lună, nu doar să o orbiteze.