Doar in 2008 la fondurile de pensii obligatorii vor adera in jur de 2,7 milioane de angajati, potrivit unui studiu realizat de Comisia Nationala de Prognoza (CNP), iar numarul lor va creste pana la 4,7 milioane in 2020 - cand valoarea capitalizata a activelor atrase de aceste fonduri de pensii va atinge 24,4 miliarde de euro (peste 75,5 miliarde de lei). Fara doar si poate, pe termen lung, businessul cu pensii private este, pentru companii, unul extrem de apetisant. De partea cealalta, pentru angajati, sistemul privat de pensii este unul mai eficient decat cel de stat pentru a economisi in timpul vietii active pentru perioada pensionarii. Sistemul presupune insa contributii pe parcursul a zeci de ani, iar sumele care se vor strange in decursul acestei perioade nu sunt deloc mici. Care sunt, in aceste conditii, plasele de siguranta "tesute" in jurul celor doi piloni de pensii private, astfel incat in sistem sa nu fie loc de surprize neplacute?

In primul rand, conditiile impuse prin legea pensiilor oricarei companii ce doreste sa administreze fonduri de pensii, obligatorii sau facultative, nu sunt la indemana celor ce n-ar vrea sa abordeze serios aceasta piata. Trecand peste cerintele stricte de capital (pentru companiile care vor sa administreze fonduri obligatorii capitalul minim este de 4 milioane de euro, iar pentru cele care vand si pensii facultative de 5,5 milioane de euro), investitiile necesare pentru a dezvolta un astfel de business sunt de zeci si sute de milioane de euro. In plus, procesul de autorizare a unui administrator de catre CSSPP este laborios, cuprinzand mai intai o etapa in care se autorizeaza constituirea societatii de pensii si mai apoi o a doua, in care are loc autorizarea companiei respective ca administrator al unui fond de pensii obligatoriu.

Contributiile la fondurile de pensii, fie ele facultative sau obligatorii, nu ajung niciodata la companiile ce administreaza aceste fonduri. Chiar daca vanzarea se face de catre agentii administratorilor, iar strategia de investitii le apartine companiilor, banii intra doar in conturile bancilor depozitare -  respectiv ale unor institutii de credit autorizate de Banca Nationala si avizate de catre CSSPP. Mai precis, depozitarul este cel care are in pastrare toate activele unui fond de pensii administrat privat, in baza unui contract. Un administrator poate desemna un singur depozitar, care nu poate face parte din acelasi grup financiar cu administratorul (acolo unde este cazul). Spre exemplu, pentru fondul ING Clasic, administrat de ING Asigurari de Viata, depozitarul este BRD-Groupe Société Générale, desi in grupul ING functioneaza si o banca ce este autorizata ca depozitar. In mod similar, activele fondului de pensii facultative BCR Prudent (administrat de BCR Asigurari de Viata) sunt depozitate tot la BRD. Pentru serviciile de depozitare administratorul plateste un comision anual, care este suportat din activul fondului (fiind o cheltuiala legata de activitatea fondului respectiv si nu de activitatea administratorului); cu titlu de exemplu, la ING Clasic comisionul de depozitare este de 8.000 de euro pe an, potrivit informatiilor din prospectul fondului. Depozitarul este cel care certifica in orice moment existenta activelor fondului de pensii si calculeaza valoarea activelor fondului. Tot el este cel care realizeaza plati din contul fondului de pensii pe baza instructiunilor primite de la administrator (pentru efectuarea de investitii, pentru plata diferitelor obligatii ale fondului etc.)

Un alt fir din plasa de siguranta a sistemului privat de pensii este auditorul - respectiv o companie care efectueaza auditul situatiilor financiare anuale ale fondurilor de pensii si ale administratorilor acestora. Pana in prezent, ca auditori au fost avizati Ernst & Young Assurance Services (fonduri facultative si obligatorii), Deloitte Audit (fonduri facultative), KPMG Audit (fonduri facultative) si PricewaterhouseCoopers Audit (fonduri facultative).

Cu titlu de exemplu, in cazul fondului AZT Moderato, administrat de catre Allianz Tiriac Pensii Private, auditorul este KPMG Audit, iar pentru ING Clasic, administrat de catre ING Asigurari de Viata, auditorul este Ernst & Young Assurance Services. Ca si in cazul depozitarului, administratorul plateste auditorului o taxa (considerata cheltuiala legata de administrare si suportata din activul fondului) care, de exemplu, in cazul ING Clasic este de 12.000 de lei pe an.

Si totusi, ce se intampla daca un fond de pensii functioneaza deficitar? CSSPP poate institui, in cazul in care in urma controalelor efectuate constata anumite deficiente, asa-numita supraveghere speciala - respectiv o procedura prin care se aplica masuri suplimentare care sa limiteze riscurile si sa asigure redresarea fondului de pensii respectiv. Mai precis, Comisia desemneaza un consiliu de supraveghere speciala care asista si supervizeaza activitatea administratorului, analizeaza situatia financiara a fondului si urmareste modul in care administratorul aplica masurile de remediere.

Administrarea speciala, pe de alta parte, se instituie de catre CSSPP in cazul suspendarii sau retragerii autorizatiei de administrare, precum si in cazul retragerii autorizatiei fondului. Situatiile in care se poate intampla acest lucru sunt: atunci cand rentabilitatea fondului de pensii s-a situat sub cea minima a tuturor fondurilor de pensii in 4 trimestre consecutive, cand compania nu a inceput, in termen de maxim un an de la autorizare, activitatile pentru care a fost autorizata, cand nu si-a exercitat mai mult de sase luni activitatea de administrare. Un fond mai poate intra in administrare speciala si daca administratorul se afla in incapacitate de plata sau nu mai indeplineste conditiile de functionare. Un fond de pensii nu va intra totusi niciodata in faliment, pentru ca atunci cand se ajunge in administrare speciala, CSSPP va solicita celorlalti administratori autorizati preluarea in administrare temporara a fondurilor de pensii si a prospectelor schemei de pensii cu probleme. Nu in ultimul rand, in situatia in care un administrator de pensii intra in incapacitate de plata, va exista un fond de garantare ce va achita sumele ramase neplatite participantilor. Pana la plati mai sunt inca multi pasi de facut, iar cel dintai este chiar startul sistemului, stabilit, conform calendarului actual, pentru 17 septembrie.