Premierul Ungariei, Viktor Orban, este considerat ultimul prieten pe care Vladimir Putin îl mai are printre liderii din Uniunea Europeană. Deşi a păşit pe scena politică şi a impresionat, ca tânăr reformist anti-comunist, despre el se spune acum că este într-o derivă iliberală, autoritară, că este însetat de putere şi că acest lucru l-a izolat complet în UE.

Viktor Orban pune piedici deciziilor Bruxelles-ului în cele mai dificile momente, iar Comisia Europeană încearcă să-l potolească lovindu-l acolo unde se pare că îl doare cel mai tare, adică la portofel. Ameninţă că îi va bloca accesul la banii europeni. Iar dacă aşa nu merge, îi oferă bani cu ţinte anume în speranţa că se va ocupa de el când vremurile o vor permite.

Într-un fel, Orban, un lider politic mărunt, dar abil, este un Putin în miniatură al Europei. Este obsedat de control în societate şi în economie. Statul deţine controlul doar în sectoare care pot aduce câştiguri electorale, cum ar fi serviciile pentru populaţie. Ungaria este prea mică şi lipsită de resurse pentru a produce oligarhi, aşa cum are Rusia lui Putin. Însă o mare parte dintre jucătorii economici şi sociali importanţi aparţin oamenilor de afaceri apropiaţi partidului de guvernare, Fidesz sau chiar prietenilor de-o viaţă ai premierului. Companii întregi, din industrie sau din sectorul financiar, au ajuns în mâinile cui trebuie cu ajutorul guvernului lui Orban şi au crescut mari hrănindu-se cu contracte oferite de stat. Presă independentă aproape că nu mai există şi de aceea, aşa cum se întâmplă de obicei în astfel de cazuri, media este puternic polarizată. Iar o mare parte din presă, cea mai puternică, aparţine oamenilor partidului. Aceştia şi-au extins  afacerile jurnalistice şi în ţările vecine Ungariei, cu comunităţi mari de maghiari. Şi aceştia contează la alegeri în Ungaria. Orban şi partidul său au câştigat recentele alegeri fără niciun drept de apel din partea opoziţiei. Deşi mai unită ca oricând, aceasta a fost zdrobită. Un rezultat este mai mult curaj pentru Orban – de exemplu, încăpăţânarea cu care s-a opus embargoului impus de UE şi SUA petrolului rusesc în timp ce Ucraina era bombardată zi şi noapte de armata rusă. La un moment dat, un important politician apropiat premierului a pus şi un preţ pentru care Ungaria s-ar alătura blocadei – 15-18 miliarde de euro, bani cu care ar fi modernizat sistemul energetic ungar. Politicianul maghiar nu ar fi putut ajunge atât de puternic fără ajutorul Germaniei şi al banilor acesteia, după cum remarcă revista Der Spiegel. Un alt exemplu celebru în acest sens este chiar Putin.

Premierul Ungariei a ales o ocazie istorică pentru a-şi exprima neîncrederea faţă de aliaţii săi occidentali când războiul din Ucraina punea pe jar o jumătate de continent. Nici Statele Unite şi nici Uniunea Europeană „nu gândesc cu cap maghiar şi nu simt cu o inimă maghiară”, a spus Orban. Rusia, a continuat el, are grijă de interesele sale, iar Ucraina face la fel. Ungaria trebuie să facă acelaşi lucru – pentru că, a explicat politicianul, „nu are nimic de câştigat” din acest război.  Pentru Orban, războiul înseamnă doar atât şi nimic mai mult, apreciază Der Spiegel. Interese şi câştig.

În discursul său susţinut pe 15 martie, aniversarea Revoluţiei maghiare din 1848, care a fost înăbuşită cu ajutor rus, Orban i-a făcut efectiv un cadou preşedintelui Rusiei Vladimir Putin. Ungaria, a cărei securitate şi bunăstare economică sunt garantate de NATO şi UE, îşi urmăreşte doar propriile interese, chiar dacă Ucraina vecină este invadată brutal. „Dumnezeu mai presus de noi toţi”, au fost cuvintele de încheiere ale lui Orban. Şi Ungaria mai presus de orice!

Ungaria, a cărei securitate şi bunăstare economică sunt garantate de NATO şi UE, îşi urmăreşte doar propriile interese, chiar dacă Ucraina vecină este invadată brutal. „Dumnezeu mai presus de noi toţi”, au fost cuvintele de încheiere ale lui Orban. Şi Ungaria mai presus de orice!

Cu aceste cuvinte, Orban s-a înstrăinat de ultimii aliaţi din Europa. Germania şi UE, între timp, se confruntă cu efectele toxice pentru comunitatea europeană ale politicilor lor faţă de Ungaria. Ele au stat în mare parte nepăsătoare când Orban îşi construia o autocraţie în sânul Europei. De asemenea, puterea economică şi politică a premierului maghiar izvorăşte şi din miliardele de euro investite de marile companii germane în industria Ungariei, în special în cea auto. Au fost atrase acolo de cadourile oferite de Budapesta, precum subvenţii pentru salarii, terenuri şi alte facilităţi. Investiţiile se încadrează în politica lui Orban de a crea cât mai multe locuri de muncă cu orice preţ, câştigând astfel voturi.  Industria auto germană a ajuns într-un fel de relaţie de interdependenţă cu industria ungară, aşa cum economia germană a ajuns dependentă de gazele şi petrolul, acum toxice, din Rusia. La nivel european, Partidul Popular European, care includea Fidesz-ul lui Orban, alături de conservatorul german Uniunea Creştin Democrată (CDU) şi partidul soră bavarez Uniunea Socială Creştină (CSU), a ezitat ani de zile să excludă partidul maghiar din blocul pe care-l reprezintă în Parlamentul European. Liderul maghiar şi-a retras formaţiunea pe cont propriu în martie anul trecut. CSU chiar l-a curtat pe autoproclamatul democrat iliberal de la Budapesta, în timp ce cancelarul cu experienţă, Angela Merkel, a încercat să-l potolească pe Orban făcându-i pe plac. Totul s-a dovedit a fi un eşec spectaculos. Rusia a invadat Ucraina, UE se confruntă cu o criză energetică – şi, în acelaşi timp, s-a împiedicat de autocratul imprevizibil din propriile sale rânduri.

În această primăvară,  Comisia Europeană a activat pentru prima dată noul său mecanism de retragere a finanţării. Într-o scrisoare de 43 de pagini, văzută de Der Spiegel, executivul UE a acuzat Ungaria de „nereguli sistematice”, în special în domeniul achiziţiilor publice. Acolo se arată că Ungaria deraiază constant în lupta împotriva corupţiei. Abuzurile continuă de mulţi ani, în ciuda atenţionărilor repetate, spune Comisia, care nu a mai avut altă opţiune decât să declanşeze mecanismul de restricţionare a fluxului de bani europeni pentru a preveni abuzurile ulterioare.

Ungaria a ajuns astfel ameninţată cu pierderea de miliarde de euro de la Bruxelles, subvenţii care reprezintă unele dintre cele mai importante mijloace pe care le are Orban pentru a-şi unge sistemul. Câţi bani ar pierde Ungaria în acest caz este încă o întrebare deschisă, deoarece retragerea fondurilor trebuie să se bazeze pe prejudiciul cauzat bugetului UE. Iar tăierile de fonduri trebuie să treacă prin filtrul liderilor europeni.

Spre deosebire de guvernul polonez, o altă oaie neagră a Europei, împotriva căreia UE a implementat  proceduri de sancţionare pentru protejarea statului de drept, Orban nu poate soluţiona în timp scurt disputa cu Bruxelles-ul prin reformă judiciară sau prin câteva modificări legislative. Corupţia şi nepotismul sunt prea răspândite în Ungaria. Administraţiile locale, până şi cele ale celor mai mici sate, tribunalele, universităţile, teatrele, spitalele şi multe companii sunt aliniate partidului de susţinători ai lui Orban. „Pentru a scăpa de sistemul Orban, Orban ar trebui să se elimine singur”, spune unul dintre puţinii jurnalişti independenţi din Budapesta.

Orban a fost reales la începutul lunii aprilie, iar partidul său, Fidesz, are o majoritate de două treimi în parlament, ceea ce îi permite să facă amendamente constituţionale.

Dar este puţin probabil ca acest lucru să se întâmple. Orban a fost reales la începutul lunii aprilie, iar partidul său, Fidesz are o majoritate de două treimi în parlament, ceea ce îi permite să facă amendamente constituţionale.

„Copilul a căzut în sfârşit în fântână”, spune Moritz Körner, un membru al Parlamentului European prin Partidul Liber Democrat (FDP), pro-business. Acum, Orban îşi va consolida şi mai mult puterea. „Va fi aproape imposibil de înlăturat democratic”.

Dar la nivelul UE, Orban rămâne singur. În Republica Cehă, populistul Andrej Babis a fost demis din funcţie. Prietenul apropiat şi de încredere al lui Orban, Janez Jansa din Slovenia, a fost de asemenea exclus de la putere. Liderul corupt al Bulgariei, Boiko Borisov, şi partidul de guvernământ nu mai puţin corupt din Bulgaria au fost, de asemenea, deposedaţi de puterea lor.

În Polonia, partidul naţionalist-conservator PiS este încă  la conducere. Dar Orban şi-a înstrăinat ceea ce fusese până de curând aliatul său cel mai apropiat cu politica sa pro-Rusia şi anti-Ucraina. Pentru Polonia, Rusia este un pericol mortal, iar Ucraina este pământul făgăduinţei.

 „Dacă cineva astăzi se face că nu observă crimele din Ucraina, nu le numeşte aşa cum sunt, atunci face o greşeală gigantică”, a declarat premierul polonez Mateusz Morawiecki la începutul lunii aprilie. O întâlnire recentă a Grupului Visegrad, care include Slovacia, Polonia, Republica Cehă şi Ungaria, a fost anulată din cauza poziţiei calde a Budapestei faţă de Moscova. „Alianţa de la Visegrad este efectiv ruptă”, spune Michael Roth, care prezidează Comisia pentru Afaceri Externe din parlamentul german. El spune că polonezii, în special, nu-l vor „ierta pe Orban pentru modul în care se poartă în criza ucraineană”.

În această primăvară,  Comisia Europeană a activat pentru prima dată noul său mecanism de retragere a finanţării. Într-o scrisoare de 43 de pagini, văzută de Der Spiegel, executivul UE a acuzat Ungaria de „nereguli sistematice”, în special în domeniul achiziţiilor publice. Acolo se arată că Ungaria deraiază constant în lupta împotriva corupţiei.

Apropierea lui Orban de Vladimir Putin provoacă suspiciuni tot mai mari în UE. La sfârşitul lunii martie, au apărut rapoarte conform cărora hackerii ruşi s-au infiltrat în întregul Minister de Externe al Ungariei – împreună cu acuzaţii că oamenii lui Orban ştiau despre asta de mult timp, dar au ales să nu facă nimic şi au ascuns pericolul de aliaţii lor.

Acest lucru a stârnit îngrijorare în NATO. Surse de la sediul Alianţei din Bruxelles spun că există păreri că rapoartele despre spargerea rusă sunt autentice. Există rapoarte din alte capitale că serviciile de informaţii sunt din ce în ce mai sceptice cu privire la cooperarea cu Ungaria de teamă că informaţiile sensibile ar putea circula direct către Moscova prin Budapesta.

Pentru Orban, scandalul vine într-un moment nepotrivit pentru că se mulează pe imaginea sa de prieten cu Putin. Maghiarul a susţinut pachetele de sancţiuni ale UE împotriva Rusiei, dar nicio altă ţară din UE nu s-a opus boicotului aprovizionării cu petrol şi gaze ruseşti la fel de feroce ca Ungaria, iar Orban a interzis livrarea de arme către Ucraina cu tranzitarea teritoriului maghiar. De asemenea, este puţin probabil ca modul în care Orban se ocupă de problema refugiaţilor din Ucraina să-i liniştească pe foştii săi prieteni. În martie, el a cerut mai mulţi bani preşedintei Comisiei, Von der Leyen, argumentând că Ungaria a primit peste 450.000 de refugiaţi. Puţin mai târziu, într-un interviu radio, Orban a vorbit despre 500.000 de refugiaţi. El a susţinut că în raport cu populaţia sa, Ungaria a purtat „cea mai mare povară”, chiar mai mare decât Polonia.

Ceea ce nu a menţionat el a fost faptul că majoritatea refugiaţilor se pare că  părăsiseră ţara cu mult timp în urmă. Între începutul invaziei pe 24 februarie şi 22 aprilie, biroul maghiar de imigrare a înregistrat un total de 17.690 de cereri de azil. În Polonia, în schimb, aproximativ 846.000 de persoane au depus cereri de protecţie temporară începând cu 13 aprilie.

În vremurile de boom economic, ameninţarea cu întreruperea fondurilor europene nu părea să-l sperie pe Orban. Prin interpuşi sugera chiar că nu ar un dezastru nici ieşirea Ungariei din UE. Dar vremurile s-au schimbat. A venit o nouă criză, inflaţia a explodat, iar partidul a ars banii statului în campania electorală, Sistemul de putere al lui Orban simte cât de dependent este subvenţiile de la bugetul UE. Se va cuminţi premierul maghiar? Va recurge la şantaj? Situaţia este „extrem de periculoasă” pentru UE, avertizează politicianul FDP Körner. El observă că UE este angajată în „bătălia geopolitică a democraţiilor împotriva autocraţiilor”, trebuie să-l înfrunte pe Putin, pe şeful statului chinez, Xi Jinping, şi ar putea eventual să se confrunte cu o altă preşedinţie a lui Donald Trump în SUA. „Orban”, spune Körner, „este calul troian al lui Putin, Xi şi Trump”.