Depăşirea pragului de 9–10 lei/litru la carburanţi devine „realistă” în România dacă ţiţeiul se stabilizează pe termen mai lung la 90–100 dolari/baril, pe fondul escaladării militare din Orientul Mijlociu şi al riscurilor pentru traficul prin Strâmtoarea Ormuz, susţine preşedintele AIE.

Pe pieţele internaţionale, şocul geopolitic s-a văzut imediat în cotaţii: Brent (contractul pentru mai) era cotat luni dimineaţă la aprox. 78,05 dolari/baril, după ce atinsese un vârf intraday de 82,37 dolari/baril, susţine preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliţă, într-o analiză transmisă presei.

Escaladarea din weekend, lovituri ale SUA şi Israel asupra Iranului, urmate de riposta Teheranului a reaprins temerile legate de securitatea transporturilor în jurul Strâmtorii Ormuz, una dintre cele mai sensibile zone ale infrastructurii energetice globale, pe unde trece circa o cincime din petrolul transportat la nivel mondial.

În acest context, nu contează doar echilibrul cerere–ofertă, ci mai ales „premiul de risc geopolitic”: pieţele adaugă un cost pentru probabilitatea (chiar şi fără certitudini) de întreruperi în aprovizionare. Chisăliţă rezumă astfel: „Când Ormuzul tremură, tremură tot lanţul economic mondial.

”

În România, unde peste jumătate din preţul carburanţilor este fiscalitate (accize + TVA), efectul nu este „peste noapte”, dar tinde să fie inevitabil, spune şeful AEI. El estimează că, în structura actuală a preţului, o scumpire a petrolului cu:

+10 dolari/baril ar putea adăuga 0,70 lei/litru

+20 dolari/baril ar însemna 1 leu/litru

+30 dolari/baril ar putea urca preţul cu până la 2,5 lei/litru

În prezent, în benzinării, benzina standard este în jur de 7,93–8,09 lei/litru, iar motorina standard în jur de 8,27–8,40 lei/litru, potrivit unor cotaţii publicate luni. În acest tablou, un plus de 1–2 lei/litru (în funcţie de durată şi amplitudine) ar împinge rapid preţurile către pragul de 9–10 lei.

Creşterea petrolului se propagă în economie: costuri mai mari de transport, presiune pe lanţurile logistice, scumpiri la alimente şi inflaţie mai persistentă, exact într-un momentpolitica monetară, avertizează Chisăliţă.

Pe termen scurt, piaţa se uită la posibile măsuri de amortizare: creşteri de producţie în cadrul OPEC+ şi folosirea rezervelor strategice. Însă riscul militar şi cel de navigaţie rămân factorii decisivi; de pildă, S&P Global Platts a anunţat măsuri excepţionale legate de evaluarea unor cotaţii din regiune, invocând perturbările de transport prin Ormuz.

În analiza AEI, cheia pentru România nu este doar „cât urcă barilul”, ci şi cât de repede se transmite scumpirea la pompă (de regulă cu un decalaj de la câteva zile la 2–3 săptămâni). În plus guvernul ar putea interveni, dacă situaţia se prelungeşte, şi să reducă pe un anumit termen accizele.