Euro a ajuns in ultima zi de tranzactionare din saptamana trecuta la 1,3109 dolari, ceea ce inseamna cel mai slab curs al monedei americane in raport cu cea europeana din aprilie 2005 incoace.

Scaderea sub pragul de 1,30 dolari se datoreaza unui cumul de factori despre care analistii sustin ca au sanse sa se manifeste si in perioada urmatoare: perceptia pietelor ca ritmul cresterii economice in SUA e suficient de neconvingator incat sa faca imposibila o noua majorare a dobanzii de catre Rezerva Federala, in paralel cu o crestere economica puternica in Europa, care ar indreptati noi majorari de dobanzi de catre Banca Centrala Europeana. La acestea s-a adaugat si o remarca a viceguvernatorului Bancii Poporului din China, Wu Xiaoling, potrivit careia ar fi timpul ca Asia de Est sa-si reduca dependenta de influxurile de dolari din cauza riscului unei viitoare deprecieri a monedei americane.

Declaratia lui Wu este ecoul altora asemanatoare formulate de oficiali chinezi pe parcursul ultimilor doi ani si care de fiecare data au indus tensiune in pietele financiare. Mai exact, e vorba de temerea investitorilor in dolari ca Beijingul, detinatorul celor mai mari rezerve valutare din lume (peste un trilion de dolari), cea mai mare parte in moneda americana, ar putea fi tentat sa renunte la o parte din rezervele in dolari in favoarea celor in euro. Astfel de declaratii apar cam de cate ori Washingtonul incearca sa-i convinga pe oficialii de la Beijing sa lase cursul yuanului mai liber, spre a favoriza o apreciere a acestuia si deci o potentiala reducere a enormului deficit comercial al SUA in relatiile cu China.