100 Tineri manageri de top. Mihai Zugrăvescu, CEO, Obi Systems

CEO, Obi Systems

37 de ani

Mihai Zugrăvescu şi-a început cariera în IT în multinaţionale, cu planul de a deveni antreprenor înainte de 30 de ani – şi a reuşit mai devreme. La 25 de ani, a dezvoltat un CRM pentru o companie din UK, proiect care a marcat lansarea propriei afaceri. Azi coordonează o echipă de zece programatori şi creează soluţii software scalabile pentru clienţi din diverse industrii. Este autorul unui ERP inovator pentru construcţii, transformat într-o platformă SaaS cu utilizatori activi în Marea Britanie. Se consideră antreprenor înainte de orice – un constructor de sisteme, nu doar de business.

START CU IMPACT

Ai dat-o în bară? Perfect. Povesteşte-ne.
Care a fost cea mai mare greşeală din carieră şi lecţia pe care n-o vei uita niciodată?

Pentru că îmi era greu să spun „NU”, acceptam orice proiect, indiferent de mărimea lui. La un moment dat, ajunsesem să lucrez câte 16 ore pe zi, inclusiv în weekenduri, până la epuizare.

A fost o lecţie dură, dar esenţială: de atunci am învăţat să spun „nu” atunci când e cazul, şi să dimensionez realist echipa, astfel încât să putem face faţă tuturor solicitărilor.

Prefer un „nu” sincer decât un „da” care dezamăgeşte.

Greşeală vs. eşec: unde tragi linia? Şi ce înseamnă, de fapt, eşecul pentru tine?

Cu ani în urmă, am lansat o platformă de rezervări pentru pensiuni din România, în care am investit bani, timp şi pasiune. Cu doar câteva săptămâni înainte de lansare, un gigant internaţional a intrat pe piaţă cu o investiţie de zeci de milioane de euro, iar în scurt timp aproape toate unităţile de cazare au migrat către ei. Am lansat o versiune beta, dar era clar că jocul era deja pierdut. A fost o lecţie dură despre timing şi riscurile imprevizibile, dar şi despre cât de mult contează să rămâi în picioare. Astăzi nu mai văd eşecul ca pe un final, ci ca pe o etapă necesară. Şi am mers mai departe.

STIL & INFLUENŢĂ

Cum arată stilul tău de leadership? Şi ce oameni sau momente te-au format ca lider?

Sunt, în mare parte, un lider autodidact. Am învăţat din experienţă, din încercări şi greşeli, iar acest proces, deşi dificil, m-a făcut să privesc lucrurile cu mai multă claritate şi responsabilitate.

Ca antreprenor, cred că mi-ar fi prins bine să am un mentor – cineva care să mă ghideze în momentele-cheie. Probabil m-aş fi dezvoltat mai repede şi mai echilibrat. La mine a fost mai degrabă varianta „merge, dar greu”. Dar chiar şi aşa, nu regret nicio secundă că am ales acest drum. A fost şi este o experienţă care m-a transformat şi m-a făcut să cresc.

Ce curs sau experienţă ţi-a schimbat perspectiva profesională? Un moment care ţi-a dat direcţie.

Dorinţa de a fi antreprenor s-a născut în mine încă din copilărie. Prima experienţă „de afaceri” a fost în clasa a treia, când într-o vacanţă de vară, am vândut produse într-o piaţă locală. Am simţit atunci pentru prima oară ce înseamnă să faci bani cu propriile mâini şi, mai ales, libertatea şi satisfacţia care vin odată cu asta. De atunci, copilăria şi adolescenţa mea au fost pline de idei de afaceri. Am şi acum un caiet cu idei — unele naive, altele surprinzător de actuale — pe care îl păstrez cu speranţa că, într-o zi, vor prinde viaţă.

Acea experienţă simplă, dar profundă, mi-a arătat că pot să creez valoare şi să construiesc ceva al meu. Acolo a început totul şi, încă de atunci, ştiu că antreprenoriatul e drumul meu.

ECHILIBRU & INSPIRAŢIE

Job + viaţă personală = echilibru? Cum reuşeşti să le păstrezi în armonie?

Menţinerea unui echilibru între viaţa profesională şi cea personală nu este întotdeauna uşoară. Au fost perioade în care am lucrat aproape nonstop, cu zile de 16 ore şi weekenduri dedicate muncii, mai ales în primii ani ai afacerii.

Cu timpul, însă, mi-am propus să schimb acest ritm şi am învăţat să pun pauză fără vinovăţie. Astăzi, îmi construiesc un echilibru sustenabil, care să devină o rutină, nu o excepţie.