Director marketing şi dezvoltare produse Poultry Investment SA, producător al Puiului de Crăieşti

40 de ani

START CU IMPACT

Ai dat-o în bară? Perfect. Povesteşte-ne.
Care a fost cea mai mare greşeală din carieră şi lecţia pe care n-o vei uita niciodată?

Lucram la dezvoltarea unui nou produs alimentar, iar în dorinţa de a lansa rapid, am acordat prea multă greutate ideilor interne şi prea puţină atenţie feedbackului real din piaţă. Aveam încredere în concept, ambalaj, poziţionare – dar nu am testat suficient cu publicul ţintă. Rezultatul? Un produs cu potenţial, dar slab receptat la lansare. Lecţia învăţată: intuiţia fără validare nu e strategie.

Oricât de bună pare ideea în birou, adevărul e pe teren – în feedbackul clienţilor, în testări, în reacţii reale. De atunci, am învăţat că în dezvoltarea de produs, ascultarea pieţei trebuie să preceadă orice lansare. Această greşeală m-a învăţat să pun procesul de învăţare deasupra vitezei şi să construiesc produse, împreună cu clienţii, nu doar pentru ei.

Greşeală vs. eşec: unde tragi linia?
Şi ce înseamnă, de fapt, eşecul pentru tine?

Pentru mine, eşecul nu înseamnă că ai greşit. Înseamnă că n-ai învăţat nimic din greşeală. Orice campanie nereuşită, orice redesign care nu a fost bine primit, orice idee respinsă de piaţă – toate sunt lecţii în formă brută. În marketing, eşecul nu vine din lipsa perfecţiunii, ci din refuzul de a itera. Eşecul real e atunci când repeţi aceeaşi decizie fără să corectezi direcţia. Când alegi ego-ul în locul datelor. Când ignori vocea consumatorului pentru că îţi place prea mult propriul concept.

Cum mă raportez azi la eşec?

Îl documentez. Îl analizez. Îl dezbat în echipă.

Îl folosesc ca barometru: dacă nu greşim nimic, înseamnă că nu inovăm suficient.

Îl integrez în proces: am învăţat să creez spaţiu pentru testare, pentru încercări mici, controlate, unde „a greşi” e parte din progres.

ECHILIBRU & INSPIRAŢIE

Job + viaţă personală = echilibru?
Cum reuşeşti să le păstrezi în armonie?

Pentru mine, echilibrul nu înseamnă 50/50. Înseamnă armonie între priorităţi şi energie. Sunt perioade în care un proiect mare cere mai multă implicare (am anulat concedii programate cu familia) – şi altele în care viaţa personală cere prezenţă totală (acasă încerc să fiu „prezent”). Secretul este să nu le las să se saboteze reciproc, ci să se alimenteze. Cum reuşesc? Graniţe sănătoase: comunic aşteptări realiste, atât cu colegii, cât şi cu mine. Un „nu” bine spus azi previne epuizarea de mâine. Sens în ambele lumi: aleg proiecte care mă reprezintă şi oameni care mă inspiră, atât profesional, cât şi personal.

Ce faci când nu lucrezi?
Un hobby, o pasiune, o recomandare de carte?

Cred că un creier odihnit e mai creativ, o minte hrănită e mai strategică şi un om echilibrat e un coleg mai bun. Viaţa personală nu e ce începe după muncă – e ceea ce mă face să fiu mai bun(ă) şi în ceea ce fac la job. Când nu lucrez sunt acasă. Cu ai mei. Cu familia mea – ancora mea, motivul din spatele tuturor deciziilor bune. Petrec timp cu ei fără agendă, fără deadline-uri. Râdem, ne jucăm, povestim, ne deconectăm de la lume şi ne reconectăm între noi. În mijlocul lor, nu trebuie să demonstrez nimic ci să fiu cu ei – şi tocmai asta îmi dă puterea să mă reinventez în fiecare zi.