Mihai Lăcătuş, student la FSEGA – Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacecrilor – din cadrul Universităţii Babeş Bolyai, a spus la un ZF Live Special: „Cred că un salariu decent după terminarea facultăţii trebuie să pornească de la 5.000 de lei net ca să rămân în Cluj după terminarea studiilor,  să lucrez şi să trăiesc aici”. El spune că un salariu minim pe care s-ar angaja în timpul facultăţii ar fi în jur de 4.000 de lei net. Mai mult sau mai puţin, studenţii de astăzi se uită la acest nivel salarial când discută fie să aibă un job în timpul facultăţii, fie după terminarea facultăţii. Cu excepţia IT-ului şi HoReCa (de unde îţi faci cea mai mare parte a banilor din bacşiş), piaţa salariilor nu este aici, ci mai jos. Noua generaţie, când calculează salariul de la care vor să pornească iau în calcul chiria pentru un apartament doar pentru ei, cheltuielile cu utilităţile, banii pentru traiul zilnic şi ieşirile în oraş, extrem de importante. Un Flat White porneşte de la 25 de lei. Dacă se mai adună nişte bani pentru city-break-uri sau pentru investiţii în crypto, este şi mai bine. La polul opus, Dragoş Damian, CEO al producătorului de medicamente Terapia Cluj, spune, vorbind cu noua generaţie: „Zoomer sau Gen Zee, te rog, ai grijă!

Forţarea unor salarii nete de peste 5.000 de lei riscă migrarea jobului tău în Asia. Undeva, acolo, există un zoomer sau Gen Zee super calificat şi poliglot gata să lucreze pentru jumătate din salariul tău”. Deci, pe de o parte, avem dorinţa, aspiraţia, aşteptarea celui care vrea să se angajeze, iar pe de altă parte avem poziţia angajatorilor, a companiilor, care se uită la business, la piaţă, şi cât pot şi vor să plătească. Noua generaţie vede lucrurile puţin altfel, respectiv cer ca firmele, dacă nu chiar statul, să pornească cu salariul de la un anumit nivel, care să acopere nevoile lor. Dacă firmele private, care nu sunt chiar atât de iubite de toată lumea, un asigură un anumit nivel salarial, pe măsura aşteptărilor, privirea lor se îndreaptă către stat – fie să se angajeze acolo, fie statul/guvernul să dea o lege privind un salariu minim de la care să se pornească. Şi nu salariul minim pe economie, de 2.500 de lei net, cât este acum. Există o ciocnire între aşteptările companiilor, care vor ca un absolvent de şcoală - fie facultate, fie liceu - să vină gata pregătit pentru jobul pe care îl oferă, dar la salariul minim, sau spre minim, şi aşteptările noii generaţii. La polul opus, noile generaţii spun că aşteptarea lor este ca firmele să investească în ei, în pregătirea lor şi să le ofere cel mai bun salariu posibil, de la 1.000 de euro net în sus pe lună. Nu ştiu dacă economia românească, cu foarte puţine excepţii, poate avea acum un salariu de pornire de 1.000 de euro net, având în vedere că salariul mediu este de 1.100 de euro. În Cluj, poate cel mai scump oraş din România, aşteptările şi dorinţele sunt mari din partea noilor generaţii pentru că apartamentele sunt scumpe, pentru că o rată la bancă este ridicată, sau chiria este mare. Ca să ieşi în Cluj în oraş, la cafenea, la restaurant, în club, la spectacole trebuie să ai bani, unii chiar ar spune, glumind, că trebuie să fii milionar. Clujul este un fel de Silicon Valley/San Francisco al României. În Bucureşti situaţia este mai bună pentru că piaţa este mai mare, iar opţiunile mai multe. Dar problema este că economia României, în structura ei de acum, în ceea ce produce, nu poate oferi salarii conform aşteptărilor noilor generaţii. Economia României, în cea mai mare parte a ei, este primară, face foar operaţiuni de bază – lohn, nu are valoare adăugată mare şi din această cauză nu poate să ofere joburi mai bine plătite. Ani de zile, chiar decenii, noi ne-am poziţionat în faţa investitorilor ca fiind o piaţă care oferă o anumită calitate a forţei de muncă la preţul cel mai mic. Acum nu prea mai este aşa, cel puţin din perspectiva salariilor, dar economia nu prea şi-a schimbat structura. Ca să oferi salarii mai mari trebuie să ai mai multe servicii pe lanţ care să aibă o valoare adăugată mai mare, trebuie să ai mai multe joburi în servicii, trebuie să ai mai multe joburi în creare şi dezvoltare de produs, trebuie să ai o forţă mai puternică şi mai bine pregătită în marketing şi vânzări. Noi încă avem o bună parte dintre oameni lucrând în agricultură, sectorul care are cea mai mică valoare adăugată, de numai 2% din PIB. IT-ul are o pondere de 7% în PIB şi angajează sub 250.000 de oameni. Pentru că valoarea adăugată în IT este mai mare, salariul mediu aici se apropie de 2.000 de euro net pe lună. Dar nu toată economia este IT.  Am intrat de peste un an într-o perioadă de scădere şi stagnare economică, iar companiile nu pot oferi acum ceea ce vor cei din noua generaţie. După cinci ani de zile în care piaţa muncii a fost la mâna angajaţilor, acum revine la mâna companiilor, a angajatorilor.

Să vedem cine va câştiga acest „război”.   

(cristian.hostiuc@zf.ro)