Prin corporaţii (şi nu numai) adie un vânticel înrudit cu crivăţul – se taie bugetele de petreceri, de deplasări, deconturi de tot soiul, discuţiile pe bugete ţintesc tăieri în carne vie, în varii departamente se întocmesc scheme de reduceri de personal, se fac scenarii care să încapă în şabloane tot mai... strâmtorate. În companii pentru care România nu este nici la coada listei, nici nu s-au zbătut în buza liniei dintre pierdere şi profitabilitate. Supărările sunt şi mai vocale în rândul antreprenorilor, sindicatelor, profesioniştilor din varii domenii. Uzura, burnoutul, afecţiunile de tot soiul sunt mai frecvente ca oricând. Peste presiunea pusă de adoptarea tehnologiei, a modelelor de lucru mai eficiente şi a proceselor automatizate, vine şi tensiunea adusă de incertitudinea economică, de semnele de întrebare ridicate în spaţiul public, virtual, la colţ de stradă sau de bloc. Fireşte, nu e o meteahnă strict specifică spaţiului carpato-danibiano-pontic, ci parcă lumea întreagă a luat-o razna. Dar pe noi ne arde buza de ce se întâmplă la noi în bătătură.

O bună bucată din an, întreaga ţară şi-a ţinut răsuflarea aşteptând – rezultate la alegeri, formarea coaliţiei, măsurile de redresare, ce se întâmplă cu deficitul, cu ratingul de ţară.

Nicio mirare astfel că marea majoritate a companiilor au ţinut strâns de bugete, preferând o abordare precaută. Măsurile fiscale au alterat profitabilitatea multor firme, iar discuţiile despre creşterea salariului minim au pus mai mult gaz pe foc în cazul celor care se zbat să plătească taxe şi salarii, rămânând în cont cu mai nimic la final de zi. Aşa se face că faţă de alţi ani, când finalul de an aducea o forfotă de acţiuni, noutăţi sau lansări, 2025 nu se laudă cu la fel de mult entuziasm. Sigur, plusurile de cifră de afaceri, angajaţi, profitabilitate sunt mai greu de realizat, iar previziunile pentru 2026 se fac pe scenarii rezervate – cu un ochi la mediul politic, rating, trupe, cum arată coşurile de cumpărături şi care e
vibeul prin social media.

Era clar încă de anul trecut că plusurile artificiale aduse de bani pompaţi în piaţă, într-o formă sau alta, din împumuturi, nu au cum să mai continue. Dar chiar şi aşa, majoritatea românilor rămân optimişti, aşteptându-se ca viaţa lor să se îmbunătăţească în următorii cinci ani, arăta studiul Pareto Report, publicat la începutul anului. „Cei mai mulţi români cred că vor avea o viaţă minunată în viitor. Desigur, cu cât sunt mai bogaţi, cu atât viitorul este mai strălucitor, dar chiar şi populaţia generală - 40% dintre ei - ar evalua viaţa lor ca fiind foarte bună peste 5 ani. Cred că aceasta este o consecinţă a perioadei excepţionale de creştere economică a României din ultimii 18 ani”, explică Mihai Bârsan, fondator al Pareto Report.

Totuşi, în ciuda semnalelor de alarmă, la nivel personal, câţi dintre noi au preferat abordarea rezervată sau chiar pesimistă când a venit vorba de concediu (care e sfânt, nu-i aşa?), bugetele alocate pentru copii (fie ele lecţii de chitară, limbi străine, meditaţii, ţinute), city-breakuri („e chiar păcat să ratezi nişte bilete de avion aşa de ieftine”), niţel shopping (e ieftin, e reducere, e promoţie şamd), iar lista poate continua, desigur. Sigur, motivaţiile pentru diverse cheltuieli sunt cât se poate de întemeiate în viziunea fiecăruia dintre noi. Dar pomenile electorale s-au terminat, la fel şi degringolada cheltuielilor faraonice. A rămas nota de plată, care ne provoacă indigestie. Chiar şi celor care nu s-au / ne-am ospătat la pomană.  

Obrazul subţire cu cheltuială se ţine

Deşi se vorbeşte extrem de des despre austeritate, reduceri de cheltuieli şi bugete, în plan personal pare că ponderea celor care strâng baierile pungii nu este foarte mare. Sondajul derulat săptămâna trecută pe platformele de LinkedIn ale BUSINESS Magazin şi ZF investighează care sunt cheltuielie pentru care consumatorii au preferat să nu reducă bugetele.

Ioana Mihai-Andrei este redactor-şef, Business Magazin