BUSINESS Magazin a lansat în 2014 prima ediţie a catalogului „Cele mai inovatoare companii din România”, ce cuprindea proiecte inovatoare, concepute sau aplicate în România, în zona tehnică, de business sau socială. Tot atunci, a organizat şi primul eveniment dedicat inovaţiei. Echipa din acel an sublinia că „Inovaţia este, într-o lume tot mai mică, cheia dezvoltării viitoare”. Am continuat, aşadar, demersul de a căuta inovaţia din mediul privat românesc, an de an. A trecut însă mai bine de un deceniu de atunci, tehnologia a evoluat, facem lucruri pe care nici nu ni le imaginam în trecut (vorbim, de pildă, cu asistenţi AI inclusiv când vine vorba de liste de cumpărături, ceea ce părea SF), însă poziţia noastră în clasament este în continuare ultima. În 2014, România era în categoria „Modest Innovators” în cadrul Innovation Union Scoreboard (precursor al European Innovation Scoreboard) şi avea o performanţă „foarte sub media UE”. În prezent, conform EIS 2025, România este în categoria „Emerging Innovators” şi performează la 37,7 % din media UE. Bulgaria se află în aceeaşi categorie, în timp ce Grecia sau Polonia sunt deja în categoria „Moderate Innovators” – adică au depăşit pragul de 70% din media UE şi au făcut progrese mai accelerate în ultimul deceniu.

La polul superior, Suedia, Danemarca şi Finlanda se află în categoria „Innovation Leaders” (lideri ai inovării), depăşind 120% din media UE şi dominând constant clasamentul european. Ce înseamnă însă în economie această poziţie în clasament şi ce se ascunde în spatele acestor procente? Comisia Europeană măsoară inovarea în baza a patru mari direcţii.  În primul rând, sunt „condiţiile de bază”: educaţia, cercetarea şi infrastructura digitală. Aici se vede dacă o ţară are oameni formaţi, cercetare relevantă şi acces la tehnologie – fundaţia oricărei economii care vrea să creeze valoare, nu doar să o consume. Apoi vin investiţiile,  cât alocă statul şi companiile pentru cercetare, tehnologie, digitalizare sau pentru a finanţa startup-uri şi idei noi. Fără bani puşi pe masă, inovaţia rămâne doar un discurs. Al treilea pilon măsoară ce fac efectiv firmele: câte introduc produse sau procese noi, cât de mult colaborează cu universităţi sau alte companii şi dacă protejează ceea ce creează (brevete, mărci, design). Aici se separă economiile care „experimentează” de cele care doar supravieţuiesc. Ultimul pilon arată impactul real: câţi bani vin din produse noi, cât export high-tech generează economia, cum creşte productivitatea şi cât de pregătită este ţara pentru tranziţia verde şi digitală. Există şi alte criterii, 32 în total,  pe care le puteţi explora direct pe site-ul Comisiei Europene, dacă vreţi să intraţi în profunzime. Datele însă pentru pilonii menţionaţi dezvăluie următoarele: România investeşte sub 0,5% din PIB în cercetare-dezvoltare, în timp ce economiile-lider investesc între 2,5% şi 4% din PIB; la nivel de companii, doar 0–10% dintre IMM-uri inovează, faţă de 40–60% în statele din top; doar sub 3% din cifra de afaceri a companiilor româneşti provine din produse noi, în timp ce în economiile avansate această pondere depăşeşte 15%; capitalul intelectual este aproape inexistent: România depune de zeci de ori mai puţine brevete, mărci şi modele de design decât statele din fruntea clasamentului. Consecinţa este că, în continuare noi funcţionăm încă într-un model economic bazat pe cost (mână de lucru ieftină), în timp ce ţările din vârful clasamentului operează într-un model bazat pe cunoaştere (valoare adăugată, tehnologie, exporturi high-tech, salarii mari). De aceea, inovaţia nu ar trebui să fie văzută ca un cuvânt frumos, bun de folosit în prezentările companiilor. Inovaţia ar trebui să reprezinte o direcţie importantă de investiţii, atât din partea mediului privat, cât şi a statului. 

BUSINESS Magazin va continua să documenteze inovaţia românească şi să pună reflectorul pe ideile care reuşesc, în speranţa că acestea nu vor mai fi doar excepţii.  

Ioana Matei este editor-şef, Business Magazin