Notita celor de la Erste anticipeaza o posibila revenire a disputei ruso-ucrainene pe tema gazelor naturale, cu efectele deja binecunoscute asupra restului Europei. Concret, la 7 martie expira termenul la care Naftogaz trebuie sa verse in jur de 450 de milioane de dolari pentru gazele consumate in luna februarie. Dar Ucraina este una din tarile cele mai afectate de criza, iar companiile de utilitati, industria si cetatenii nu s-au inghesuit sa plateasca; exista un risc major ca Naftogaz sa nu dispuna de banii necesari. Exista, in recent semnatul contract dintre cele doua parti, diverse scenarii de actiune in acest caz, cum ar fi aplicarea de penalitati sau majorarea tarifelor sau a avansurilor de platit. Dar sunt de asteptat si reactii ucrainene, cum ar fi ceva arestari de oficiali, aceasta dupa ce consiliul national al securitatii si apararii de la Kiev a decis, in urma cu cateva zile, o ancheta asupra legalitatii contractului semnat in februarie. Adica avem de-a face cu o noua balteala politico-economica cu potentiale efecte pe care numai mama primavara le-ar putea atenua.

 

Asa ca un Snuggie ar fi perfect, pentru vremuri reci si cu facturi mari. Snuggie este acel produs din cauza caruia m-am exprimat autocritic si este, simplu, o patura cu maneci (cautati pe Google), in care te poti cuibari, confortabil si calduros, fara sa-ti blochezi mainile. Nu-i genial? Fericirea, fara marime, in trei culori simple - rosu burgund, albastru si verde.

 

De ce nu m-am gandit eu primul la asta? Ma umpleam de bani, eu scapam de temerile crizei, iar cititorii scapau de mine.

 

Pentru ca, stiti, criza-necriza, 4 milioane de americani cumparasera Snuggie pana la sfarsitul lui ianuarie; in plus existau cateva sute de grupuri pe Facebook care se manifestau pro sau contra, un fan club cu multe mii de membri si mai mult de 300 de parodii video pe YouTube (adica masina de marketing perfecta).

 

De ce nu am fost eu al patrulea care sa se gandeasca la Snuggie? Pentru ca au mai aparut variante - Freedom Blanket (neinspirat nume), Slanket (nici asta nu-i mai breaz) si Nuddle (mhmmm, dar macar are buzunar!). Asa ca produsul nu e nou, dar acum a fost lansat la momentul potrivit - criza, lumea sta mai mult la TV, facturile sunt mai costisitoare, ideea de a economisi este mult mai pregnanta.

 

Cu riscul de a deveni plictisitor, de ce nu m-am gandit? Poate pentru ca eram prea ocupat sa ma revolt? Stiti, cu bugetul, cu prioritatile, cu reducerile, cu majorarile, cu discutiile, cu batutul apei in piua, cu nesimtirea, cu neputinta, cu nemultumirile, cu indiferenta. Revolta de care vorbeam imi stabilise, initial, si prioritatile, adica cei doi insi despre care voiam sa vorbesc saptamana aceasta.

 

Primul se numeste Vaclav Klaus si este presedintele Republicii Cehe. Este un eurosceptic fair play, adica un tip care nu agreeaza foarte tare ideea uniunii europene, dar care joaca in mod corect, in interesul natiei sale si constient de faptul ca nu exista o alternativa fezabila. Dar nu-l admir pentru asta, ci pentru modul lucid in care judeca faptele; el spune ca actualul sistem economic al UE este “al unei piete suprimate, un sistem care intareste in mod constant o economie controlata central. Chiar daca istoria a dovedit ca aceasta este o abordare falsa, l-am reluat. Rezultatul este o crestere constanta a actiunii guvernamentale si reducerea spontaneitatii pietei”. Klaus a facut referire si la economistul francez Frederic Bastiat si parabola sa satirica “Petitia lumanararilor”, scriere care critica interventia politicului in economie (este vorba de o solicitare a fabricantilor de lumanari adresata politicienilor in care industriasii solicita protectie in fata competitiei injuste a soarelui). Klaus a reamintit ca Comisia Europeana a impus in noiembrie 2008 un tarif de 66% asupra lumanarilor importate din China. “Niciodata nu as fi crezut ca un eseu care dateaza de 160 de ani ar putea deveni realitate.

 

Un efect inevitabil al implementarii excesive a unor astfel de masuri este incetinirea cresterii economice, daca nu chiar o stopare completa a economiei”. Unica solutie este liberalizarea si dereglementarea economiei europene, crede presedintele Republicii Cehe.

 

Al doilea ins este reporterul Rick Santelli de la CNBC (Google din nou), care a oferit satisfactie live, la televizor, celei mai nedreptatite categorii sociale de catre actuala criza, cea a majoritatii tacute. Cea care a platit toate uriasele sume risipite prin lume pentru, chipurile, depasirea crizei. Cea care a respectat legile si a muncit. Sprijinit zgomotos de traderii bursei de marfuri, Santelli a criticat planul presedintelui american de ajutorare a celor care nu-si pot plati ipotecile. Santelli crede ca executivul american promoveaza astfel reaua credinta si ideea neplatilor, ca astfel de masuri ii fac pe parintii natiunii, Franklin si Jefferson, sa se rasuceasca in mormant si a amintit si de trecerea Cubei de la capitalism la comunism. “Si conduc in prezent masini Chevrolet din ’54, poate ultima mare masina produsa la Detroit”, a suras amar reporterul, care i-a chemat pe cei ce gandesc la fel ca el la un Chicago Tea Party (Google?) in iulie.

 

Intre timp, noi avem buget. Care ar trebui sa ne scoata din criza. Ma tot gandesc la o patura cu maneci, buzunar fals, ca oricum n-ai ce pune si, musai, gluga, cu care sa ma invelesc si s-o trag si pe ochi si sa stau asa, fara sa mai stiu nimic, pana prin vara.