Oana Ioniţă, ZF: Noua generaţie nu mai vânează companii, ci caută roluri care le reflectă valorile şi identitatea. Munca devine tot mai mult o alegere de sens, nu doar o sursă de venit

Dacă în urmă cu un deceniu conversaţiile despre carieră începeau adesea cu „Mi-ar plăcea să lucrez la X”, astăzi tinerii întorc fraza pe dos: „Vreau să fac X lucru, în domeniul Y”. Această schimbare pare subtilă, dar în realitate redesenează piaţa muncii. Loialitatea s-a mutat de la brandul angajatorului către conţinutul muncii: ce rol am, ce învăţ, care e impactul, câtă autonomie am, ce perspectivă de creştere există. Angajatorii care rămân ancoraţi în vechea paradigmă „Vrei să lucrezi la noi? atunci hai!” riscă să piardă talente viabile - pentru că tinerii dau mai multă importanţă lucrului pe care-l fac, decât prezenţei într-o companie cunoscută.

Generaţiile tinere au crescut într-o lume în care oportunităţile nu se măsoară în ani de vechime, ci în proiecte, competenţe şi impact. Nu mai caută o companie unde să „rămână până la pensie”, ci un context în care să înveţe, să contribuie şi să simtă că fac ceva cu sens. Am observat din proiectele în care am lucrat cu generaţia Z că tot mai mulţi tineri nu acceptă „orice job”, ci caută un rol care să aibă legătură cu ce au studiat, cu valorile lor sau cu direcţia în care vor să crească.

Desigur, de multe ori tinerii lucrează într-un domeniu complet diferit faţă de ce au studiat, iar asta spune mult despre cum piaţa muncii şi sistemul de educaţie merg, adesea, pe drumuri paralele. Dar atunci când realitatea oferă mai degrabă posturi de umplutură decât roluri semnificative, tinerii preferă să aştepte, să se reprofileze, să încerce freelancing sau proiecte independente.

Pentru angajatori, acest comportament poate părea derutant. Însă dincolo de primele impresii, există un mesaj clar: tinerii vor să lucreze pentru o cauză, pentru un domeniu, pentru un scop personal. Vor flexibilitate, claritate şi autenticitate. Nu-i mai convingi cu un „pachet de beneficii” standard, ci cu un mediu care îi lasă să aibă voce, să se implice şi să simtă că ceea ce fac are valoare.

Companiile care rămân blocate în paradigma veche, cea a angajatului „recunoscător că are un loc de muncă”, vor continua să se plângă că „nu se mai găsesc tineri serioşi”. În realitate, tinerii serioşi există, doar că nu mai sunt dispuşi să lucreze într-un sistem care nu le vorbeşte pe limba lor. Ei nu vor să fie „mână de lucru”, ci parteneri de drum într-o organizaţie care le respectă timpul, potenţialul şi nevoia de sens.

Pe de altă parte, nici tinerii nu scapă de provocări. Mulţi dintre ei nu ştiu încă exact ce vor - doar ce nu vor. Piaţa muncii nu e mereu pregătită să le ofere acel „rol ideal”, iar lipsa de experienţă se transformă uneori într-un cerc vicios. A refuza un loc de muncă doar pentru că „e ceva sigur” poate fi, paradoxal, un semn de maturitate profesională.

Un alt aspect esenţial al acestei schimbări este relaţia tinerilor cu stabilitatea. Pentru generaţiile anterioare, stabilitatea însemna să rămâi într-un loc de muncă ani la rând, să urci treptat pe o scară ierarhică şi să-ţi construieşti o carieră liniară. Pentru tinerii de azi, stabilitatea are o altă formă: ea se traduce prin capacitatea de a te adapta, de a învăţa rapid şi de a putea schimba direcţia atunci când mediul se schimbă. Siguranţa nu mai vine dintr-un contract permanent, ci din competenţele pe care le poţi duce cu tine oriunde.

De aceea, mulţi tineri preferă proiectele pe termen scurt, colaborările flexibile sau freelancingul. Nu pentru că nu pot „sta locului”, ci pentru că înţeleg că valoarea lor profesională nu depinde de o singură companie. Ei investesc în mobilitate profesională, nu în loialitate faţă de un brand. Într-un fel, e o formă nouă de independenţă - una care sperie încă o parte din angajatori, dar care devine tot mai firească într-o economie bazată pe competenţe şi creativitate.

Mai mult, tinerii se raportează la muncă şi prin prisma identităţii personale. Pentru mulţi, jobul nu mai este doar o sursă de venit, ci o extensie a propriei personalităţi. Aleg roluri care le reflectă valorile - sustenabilitate, tehnologie, incluziune, inovaţie socială. Caută domenii care le oferă sens, nu doar statut. Iar când nu găsesc astfel de contexte în companii tradiţionale, îşi creează propriile proiecte, start-up-uri sau iniţiative independente. În ultimii ani, România a înregistrat o creştere constantă a tinerilor antreprenori.

În acelaşi timp, tinerii vin cu o altă relaţie faţă de autoritate. Ei nu mai văd şeful ca pe o figură ierarhică de temut, ci ca pe un partener. Aşteaptă dialog, transparenţă şi feedback onest. Lipsa acestora duce rapid la dezangajare şi plecări premature. De altfel, studiile recente arată că peste 60% dintre tinerii români care au schimbat un loc de muncă în ultimii doi ani au făcut-o nu din cauza salariului, ci a climatului de lucru - a modului în care au fost trataţi.

În fond, ceea ce trăim acum e o reechilibrare a relaţiei dintre angajator şi angajat. Dacă în trecut companiile dictau regulile, astăzi tinerii aduc în ecuaţie întrebări pe care poate n-am avut curajul să le punem: „Ce rol am eu aici?”, „Ce învăţ?”, „Ce las în urmă?”. Şi, poate cea mai importantă dintre ele: „Are munca mea vreun sens?”    

Oana Ioniţă este Social media manager, BUSINESS Magazin, Ziarul Financiar, După Afaceri Premium