Dacă pui vechea gardă a brandurilor româneşti faţă în faţă cu noua generaţie, ce rezultă este o poveste întinsă pe trei secole, o poveste care continuă să se scrie şi care va continua să o facă multă vreme de acum înainte.

În fiecare an, pe piaţa locală apar probabil câteva sute - dacă nu mii - de nume româneşti noi. Dintre ele, unele au viaţă scurtă, în timp ce altele ajung să treacă pragul critic şi să rămână în piaţă. Puţine sunt cele care reuşesc să se impună pe segmentul lor şi să ajungă la vârf. Şi mai puţine sunt cele care ajung să îşi numere vârsta în decenii. Care sunt însă cele care au reuşit?

Cea mai veche marcă locală adună peste trei secole de istorie. Cea mai tânără are, probabil, o zi. Şi nici nu ştie că e sau că va deveni o marcă. Şi, să nu uităm, sunt şi nume care abia acum prind contur în mintea creatorilor lor. La fel cum sunt unele care dispar.

Aşa că povestea continuă să se scrie zi de zi. Povestea brandurilor româneşti.

Cine nu a trecut testul timpului?

Vă mai amintiţi de Aro, Ci-Co, Super Cristal sau Snagov? Unele branduri populare acum câteva decenii au dispărut în negura timpului. Şi au dispărut definitiv.

Există însă şi altele care au primit o nouă şansă la viaţă. Frigiderele Fram, maşinile de spălat Albalux, săpunul Cheia şi bicicletele Pegas sunt astăzi din nou pe piaţă. Numele sunt vechi, dar lookul ori reţeta sunt noi. Aceste exemple sunt însă minoritare. Cele mai multe branduri au pierit într-o economie capitalistă care şi-a deschis porţile pentru mii şi mii de mărci internaţionale, dar şi româneşti noi.

Unele nume autohtone peste care s-a aşternut praful fie nu au reuşit să îşi găsească un cumpărător care să le menţină pe piaţă, fie nu au investit suficient în advertising, fie au fost preluate de companii internaţionale care, treptat, le-au înlocuit cu mărci globale.

Spre exemplu, constructorul de maşini de la Mioveni, deţinut din 1999 de francezii de la Renault, este singurul "supravieţuitor" al industriei auto româneşti, după ce Aro s-a închis în 2005 pe fondul unei privatizări controversate.

Dacia – o marcă lansată în era comunistă – a ajuns un brand european, ba chiar global, în timp ce Aro a dispărut de pe piaţă. Astfel, dacă în era sa de glorie Aro era în top cinci maşini de teren vândute în lume, acum este doar un nume amintit de nostalgici.

Similar, pantofii Pionierul, ţigările Carpaţi ori Snagov şi sucurile Ci-Co sunt nume pe care unii consumatori români încă şi le amintesc, deşi ele au ieşit din producţie de mai mulţi ani.

De ce au pierdut lupta cu capitalismul în timp ce alte mărci cu vechime au reuşit să se recalibreze şi să rămână în joc? Strategia de brand şi de produs, managementul şi, bineînţeles, decizia acţionarului au făcut diferenţa.

Deşi au dispărut de pe piaţă, unele branduri precum Carpaţi, Alimentara şi Mobra au rămas în memoria colectivă. În era modernă a supermarketurilor, a ţigărilor cu filtru şi a scuterelor, aceste nume, odată cu schimbarea de generaţii, vor deveni însă istorie.