Preţul mediu al unei chirii în Spania ajunge la un maxim de 1.205 euro pe lună. Se estimează că cererea se va ajusta anul acesta cu 14.000 de locuinţe.

Piaţa chiriilor din Spania intră în 2026 într-un dezechilibru tot mai accentuat: ofertă mai mică, concurenţă mai mare între chiriaşi şi preţuri care, deşi se stabilizează, rămân la maxime istorice. Presiunea cererii atinge un nou record la nivel naţional şi plasează piaţa în niveluri „extreme” în unele provincii precum Barcelona, unde se ajunge la 450 de persoane interesate pentru fiecare locuinţă în doar zece zile, notează El Economista.

Media naţională urcă şi ea la 141 de persoane interesate pe locuinţă. În acest context, se estimează că oferta va scădea din nou anul acesta cu peste 14.000 de locuinţe, potrivit ultimului barometru al Observatorului Chiriilor.

Rezultatul este o piaţă tensionată, în care preţurile se stabilizează la niveluri ridicate, de 1.205 euro în medie, cu 5,1% mai mult faţă de anul anterior, iar accesul la locuinţe devine tot mai dificil pentru tot mai multe familii. „Atât cererea, cât şi preţul îşi încetinesc evoluţia, dar continuă să crească şi se stabilizează la valori foarte ridicate, mai ales preţul, care rămâne inaccesibil pentru multe familii”, explică Sergio Cardona, responsabil de studii la Alquiler Seguro.

Potrivit raportului, oferta de locuinţe de închiriat va continua să scadă în 2026, însă într-un ritm mai lent decât în anii anteriori. După ce 2025 s-a încheiat cu aproximativ 684.000 de locuinţe disponibile, estimările indică 669.000 de unităţi, ceea ce înseamnă o scădere de 2%.

Catalonia ar urma să coboare la 96.742 de locuinţe, în timp ce Madrid menţine o ofertă de aproximativ 150.000 de locuinţe, fiind regiunea cu cel mai mare volum din Spania.

În Ţara Bascilor se înregistrează cea mai mare scădere regională estimată (minus 11,1%), cu scăderi importante în Vizcaya (minus 9,3%) şi Guipúzcoa (minus 14,5%), în timp ce provincia A Coruña anticipează un recul de 6,3% după implementarea unor măsuri de reglementare locale.

În spatele acestei contracţii stau mai mulţi factori, însă unul iese în evidenţă: cadrul legislativ. „Oferta depinde de decizia proprietarilor şi companiilor de a scoate locuinţele pe piaţă, iar în situaţia actuală această decizie este percepută ca fiind ameninţată”, subliniază reprezentanţi ai Alquiler Seguro.

În acest sens, adoptarea unor măsuri precum decretele privind închirierea sau Legea Locuinţei a generat, potrivit sectorului, „un cadru de insecuritate juridică ce afectează direct oferta”.

În timp ce oferta scade, cererea continuă să crească, mai ales în marile oraşe şi zonele din jurul acestora. Indicatorul de presiune, care măsoară numărul de persoane interesate per locuinţă în zece zile, a crescut de la 112 la 141 într-un an.

Barcelona conduce clasamentul, cu peste 450 de persoane interesate pentru o locuinţă, urmată de provincii precum Vizcaya (191) şi Guipúzcoa (150), unde scăderea ofertei a intensificat competiţia.

„Este o cifră extrem de ridicată. Barcelona depăşeşte cu peste 100 nivelul de anul trecut şi rămâne cea mai tensionată piaţă”, explică Cardona.

Madrid creşte şi ea la 118 persoane interesate, iar pieţe precum Zaragoza devin tot mai active, depăşind 120. „Vedem efectul noilor dezvoltări economice care atrag populaţie şi cresc cererea chiar şi în pieţe unde oferta a rămas stabilă”, adaugă acesta.

Fenomenul se extinde şi în zona mediteraneană şi în insule, cu Baleare (147) şi mai multe provincii din Canare peste 100 de persoane interesate. Preţul chiriilor continuă să crească, dar într-un ritm mai redus. Majorarea de 5,1% confirmă o moderare faţă de creşterile anterioare de peste 7%, însă presiunea asupra gospodăriilor rămâne ridicată.

Madrid, Barcelona şi Baleare rămân cele mai scumpe pieţe, cu chirii de peste 1.600 de euro pe lună, iar scumpirea se extinde în multe alte regiuni, inclusiv Malaga sau Valencia.

„Preţul se stabilizează treptat, dar la niveluri foarte ridicate”, notează experţii, care arată că cele mai mari creşteri apar acum în provincii din interior, precum Palencia sau Ciudad Real, dar şi în oraşe precum Ceuta şi Melilla.

Diferenţele teritoriale rămân foarte mari, cu decalaje de peste 1.000 de euro lunar între cele mai scumpe şi cele mai ieftine provincii.