Cine nu dispare va creste, iar economia va fi mai puternica, incepand de anul viitor. Ce aduce nou pentru companiile romanesti aderarea la Uniunea Europeana, ce preturi vor scadea si cati romani sunt dispusi sa plece peste hotare. Sunt doar cateva dintre temele dezbatute la ultima editie a Club BUSINESS, care a avut loc saptamana trecuta la hotelul Golden Tulip Times.

 

BUSINESS MAGAZIN: Avand in vedere recentul exemplu al lantului de magazine Univers’all, care a fost afectat de faptul ca au venit jucatorii mari de afara, credeti ca s-ar putea repeta? Sau ar putea fi companiile romanesti in situatia de a merge peste bulgari, de exemplu? Este integrarea o oportunitate sau mai degraba un pericol pentru afacerile dezvoltate de companii romanesti?

 

ERIC KISH: Depinde de cum o privesti si de ce planuri are firma. Unii vad aderarea ca un bun prilej sa-si vanda afacerea - ceea ce nu e un lucru rau.

Rompetrol, de exemplu, a inceput sa cumpere francezi si spanioli. Pana la urma, aderarea pentru o firma de petrol inseamna foarte multe oportunitati. Nu mai e cazul sa ne fie frica pentru ca au venit deja companiile mari. Piata petrolului s-a cam transat in Romania: sunt patru jucatori mari. Concurenta e deja acerba in sector de cel putin doi ani, de cand s-a privatizat Petrom. De obicei, cei care rezista se intaresc, iar intr-o industrie in care dimensiunea conteaza tot timpul trebuie sa te maresti, pentru ca altfel nu ai cum sa ajungi la eficienta concurentilor tai. In Europa noi suntem acum pe locul 25, in topul companiilor de petrol, fata de OMV-Petrom care ocupa locul zece. Ca sa revin la partea cu aderarea, daca economia creste si stii sa beneficiezi de asta, e foarte bine. Daca nu, tot cred ca se poate face ceva. Intamplator, chiar il cunosc pe domnul Petrovici (omul de afaceri care a dezvoltat afacerea Univers’all - n.r.) si cred ca a fost o problema de timing in cazul lui.

 

BUSINESS MAGAZIN: Credeti ca trebuia sa vanda mai devreme?

 

ERIC KISH: Da, sa vanda mai devreme sau sa-si ia un partener. Sunt foarte multe posibilitati de a te dezvolta in afaceri. Uitati-va la Flanco si Credisson: pana la urma cea mai interesanta parte de-acolo a fost Credisson si nu Flanco si a fost o chestiune de timing. Probabil ca in patru ani n-o sa mai existe genul acesta de oportunitati. In cazul Credisson a fost o multiplicare fantastica a capitalului investit, desi e adevarat ca s-au dezvoltat pe spinarea unei alte afaceri.

 

GABRIEL BIRIS: Mai sunt cateva afaceri de genul acesta, de exemplu in leasing. Anul trecut am vazut Eurial Leasing, firma de profil a importatorului Peugeot, care a fost vandut la greci, iar la finalul acestui an vedem Romstal Leasing care, practic, a fost lipit si el de un grup care avea import de masini si echipamente industriale si care s-a dezvoltat ca un business de sine statator.

 

ERIC KISH: Da, dar repet: trebuie sa ai timing-ul corect.

 

STEVEN VAN GRONINGEN: Cred ca sunt companii cu anumite asteptari pe piata. Recent, am fost la o conferinta si am pus doua intrebari foarte simple. Unu: ganditi-va la un produs financiar-bancar pe care il avem in Romania si care poate fi vandut si in alta tara. Si cred ca putem sa ne gandim mult si bine, pentru ca nu cred ca sunt produse in Romania care sa poata fi vandute in strainatate. A doua intrebare: credeti ca sunt institutii bancare in strainatate care au produse pe care sa aiba voie sa le vanda in Romania? Si cred ca raspunsul este "da". Intrebarea care se pune in continuare, daca am clarificat aceste lucruri, este "de ce ai nevoie ca sa vinzi un produs bancar in Romania?", caci nu mai e nevoie de o licenta bancara si de tot felul de aprobari cum era in trecut. Si atunci in businessul nostru este clar ce ar putea sa se intample: o institutie financiara trebuie sa vanda produse aici, pentru ca aici este clientul. Dar asta nu inseamna ca si produsul trebuie sa fie aici. Si situatia este similara cazului Banca Agricola, cand nu am preluat o banca, ci 41 de banci. Acum le-am centralizat si avem intr-un singur loc centrul logistic, departamentul de resurse umane etc. Acum, dupa 1 ianuarie, o sa fie companii cu sedii in Amsterdam si Viena si in alte locuri care se vor intreba "de ce sa facem call-centere peste tot?", exact cum eu acum cinci ani imi puneam aceasta intrebare despre Romania. Motiv pentru care o sa inceapa centralizarea activitatilor. Partea aceasta e interesanta.

 

BUSINESS MAGAZIN: Unde se vor centraliza?

 

STEVEN VAN GRONINGEN: Unde este ieftin, adica unde avem un volum mare si un cost de productie mic. Ar putea fi Romania. Pentru ca, din pacate, in Romania nu este ieftin si nu suntem eficienti in sistemul bancar. Si atunci, punctul meu de vedere este ca intrarea in Europa ar putea fi un lucru bun pentru Romania daca facem activ ceva si eficientizam activitatile. Important este sa facem noi ceva, nu sa ne duca circumstantele intr-o anumita directie.

 

BUSINESS MAGAZIN: Concret, ce credeti ca ar trebui facut pe un interval de timp scurt spre mediu pentru a determina o dezvoltare? Poate nu neaparat in Bucuresti... E scump Bucurestiul?

 

STEVEN VAN GRONINGEN: Nu cred ca e scump Bucurestiul, dar trebuie sa analizam de ce in Romania costul pe tranzactie este mai mare decat in alte tari. Cred ca daca te uiti la cat costa o tranzactie intre doua banci aici si cat costa in alte tari - Ungaria, Bulgaria -, suntem mai scumpi. Si daca ne uitam la cat costa listarea unei firme la bursa, in Romania e mai scump. Cred ca ar trebui sa constientizam ca este o problema aici si sa gasim solutii. Pentru ca putem sa devenim back-office-ul Europei daca vrem. Dar asta inseamna sa avem o viziune, sa avem infrastructura, tehnologie, un mediu care livreaza oameni. Dar asta inseamna sa facem ceva, nu sa asteptam, pentru ca o sa ne trezim la un moment dat ca in Romania sunt doar produsele de vanzare, iar managementul si tot restul e intr-o alta tara. Dar asta daca vrem, ca daca nu ne pasa putem sa stam linistiti.

 

BUSINESS MAGAZIN: Deci sistemul bancar in Romania e scump. Ce se intampla insa in alte cazuri? Ce parere aveti, domnule Oliver, e mai scump un produs in magazinul Metro din Romania fata de alte magazine din alte tari?

 

FRANCOIS OLIVER: Nu. Mai degraba pot spune ca in cazul produselor alimentare, pretul produselor este la jumatate fata de Franta sau in Germania. O exceptie sunt produsele electronice si electrocasnice, care sunt mai scumpe decat in alte tari. Dar dupa integrare si aceste preturi se vor alinia, pentru ca dispar taxele vamale.

 

DRAGOS ROSCA: Piata este relativ inchisa, in ciuda tuturor intelegerilor internationale cu CEFTA si cu Uniunea Europeana. Concret, acest lucru se manifesta prin taxe vamale mari si accize care se duc pe tot lantul de distributie pana la raft. Dar domnul Oliver spune ca doar electronicele sunt mai scumpe decat in Vest. Numai ca si untul e mai scump decat in Vest.

 

FRANCOIS OLIVER: Eu ma refer la ansamblu.

 

DRAGOS ROSCA: Da, dar la o calitate comparabila e mai ieftin in Vest. Venind de la Londra in urma cu cateva zile, sentimentul meu este ca produsele sunt mai ieftine in Londra, la Tesco (lant englez de supermagazine - n.r.) decat la Carrefour in Romania. Vorbind insa de magazine, Gemisa este proprietar al catorva lanturi de magazine si avem marci proprii pe care le aducem din China. Intrarea in UE va insemna pentru consumatorul roman un avantaj. Pentru ca pana la urma si Romania se integreaza, asa cum o face toata lumea, in economia globala. Si asta inseamna ca in curand 80% dintre produsele noastre vor fi produse in China, probabil 80% dintre calculatoare, poate toate telefoanele mobile si multe alte lucruri care acum intra cu 30% taxe vamale in Romania. Prin aderarea la UE, taxele vamale vor scadea pana la 9-10% sau chiar 7%. Deci vom vedea, dintr-o data, o scadere semnificativa. Scaderea taxei vamale se gaseste, implicit, si in scaderea pretului la raft. Cu atat mai mult cu cat TVA se aplica la pretul din vama si deci la o valoare mai mica. Si vom gasi un produs care acum costa, sa spunem, 100 de euro, sa ajunga sa coste dupa integrare, numai din jocul taxelor vamale si al taxelor care vin peste acestea (accize, TVA s.a.),  70 de euro sau poate doar 60. Acesta este un beneficiu pentru consumatorul final si cred ca pentru el avantajele sunt evidente.

 

BUSINESS MAGAZIN: Dar daca ne referim la business?

 

DRAGOS ROSCA: Cred ca va fi bine pentru unii si nu va fi bine pentru altii. Si nu ne referim obligatoriu la anumite industrii sau anumit sector. Pentru ca nu pot sa spun, spre exemplu, ca sectorul bancar este mai putin supus riscurilor decat cel alimentar. Depinde de cat de bine este condus un business. Eu tind sa cred ca o afacere precum Banca Transilvania va fi foarte competitiva si dupa ce ne integram, pentru ca ea este foarte competitiva acum fata de alte banci straine prezente pe piata. Daca ma intrebati de o alta banca romaneasca, probabil ca nu pot spune acelasi lucru. In produse alimentare, Albalact probabil ca va supravietui bine, dar nu stiu cum vor supravietui alte 30 de companii din domeniul lactatelor. Pentru ca atunci vor intra produse din Ungaria, Polonia, Germania, care acum au taxe vamale ridicate. Vor intra mai usor pe piata, au un pret potrivit, arata bine, sunt atractive si cred ca isi vor gasi consumatori relativ repede.

 

BUSINESS MAGAZIN: Ce conteaza pana la urma?

 

DRAGOS ROSCA: Pana la urma conteaza cum conduci un business si care este viziunea de perspectiva. Trebuie sa ne gandim la ce facem mai bine, indiferent cine suntem, si sa ne gandim cum putem perfectiona acest lucru ca sa facem asta mai bine decat orice alta firma din orice tara. Cred ca intrarea in UE va fi un moment de trezire pentru foarte multi. Cei care vor sti sa se adapteze, cei care au mintea deschisa, cei care vor sa invete, care vor asculta un consultant sau un partener de afaceri din Vest, care vor merge sa vada cum sunt alte businessuri vor avea de castigat. Ceilalti vor avea greutati, pentru ca va fi din ce in ce mai putin business tranzactional in Romania. Numai daca ne gandim la ce inseamna afacerile cu statul. Licitatiile de stat dupa 1 ianuarie vor arata un pic altfel, pentru ca implica bani europeni si un alt control al cheltuielilor decat se facea pana acum. Cine stia sa faca afaceri cu statul intr-un anumit fel s-ar putea sa nu mai poata face acelasi lucru. Anumite reguli se schimba, iar firmele va trebui sa se adapteze lor.

 

BUSINESS MAGAZIN: Plecand de la ce ati spus, pentru consumator o sa fie bine. Dar de unde vor fi bani de cheltuit?

 

DRAGOS ROSCA: In primul rand vor scadea preturile si vom avea mai multe venituri disponibile. Adica voi putea cumpara cu aceiasi bani mai mult suc, mai mult unt, poate mai multe lucruri.

 

STEVEN VAN GRONINGEN: E o intrebare buna cum fac romanii bani ca sa-i poata cheltui.

 

BUSINESS MAGAZIN: Credeti ca va exista o migrare a oamenilor catre stat, daca sectorul privat da faliment?

 

DRAGOS ROSCA: Nu, privatii nu dau faliment. Daca ne uitam in retail, vedem ca tot sectorul este privat. Unii dau faliment, in timp ce altii cresc. Dar nu cred ca sunt mai putine locuri de munca, dimpotriva, retailul a creat in ultimii ani foarte multe locuri de munca desi unii au dat faliment.

 

RADU GEORGESCU: Cine nu moare creste si toate pietele se consolideaza. Ori mori, ori te cumpara cineva mai mare.

 

DRAGOS ROSCA: Ori te duci in afara, nu? Cum a facut Softwin - iesi peste hotare, deschizi birouri in afara, vinzi pe piete internationale.

 

RADU GEORGESCU: Asta echivaleaza cu cresterea.

 

BUSINESS MAGAZIN: Domnule Ciurtin, ati auzit ce spune domnul Rosca, sunteti pregatiti sa reduceti preturile?

 

RAUL CIURTIN: Astept cu nerabdare sa vad ce se va intampla cu preturile. In raport cu importurile si cu preturile lor, produsele pe care le regasim azi la raft sunt subventionate in mare masura. De exemplu la unt, subventia primita de producatorii vest-europeni este de 1.000 de euro pe tona. Dar diferenta aceasta nu va mai fi, chiar daca dispare si taxa vamala. E foarte discutabil. Pe industria lactatelor pot sa spun ca vor fi presiuni din ce in ce mai mari, piata va fi din ce in ce mai competitiva pe anumite segmente, in special la branzeturi.

 

BUSINESS MAGAZIN: Deci e o oportunitate pana la urma sau un pericol?

 

RAUL CIURTIN: E foarte sensibil. Din punct de vedere strict al Albalact, ne concentram strict asupra produselor proaspete, pentru care consumatorii au o mare "sensibilitate" in preferinte, in orice tara. E foarte greu de crezut ca un roman va consuma usor un produs lactat proaspat de oriunde ar fi. Si ma refer la un lapte proaspat cu termen scurt de valabilitate sau un iaurt. E foarte discutabil unde si cum se vor produce schimbari. Dar e cert ca va exista o presiune tot mai mare din partea marilor lanturi comerciale, pentru ca piata creste foarte mult si producatorii incep sa dispara. Astfel incat se creeaza un loc liber la raft care va fi acoperit de importurile pe care le fac sau le vor face lanturile. Ramane de vazut ce va alege consumatorul.

 

BUSINESS MAGAZIN: Dar ce se va intampla cu laptele UHT (cu termen mare de valabilitate - n.r.)?

 

RAUL CIURTIN: Ne intereseaza laptele UHT, dar nu foarte mult. Si cat priveste supraproductia de lapte pe piata vestica si de care ne-am speriat toti foarte tare, senzatia mea este ca nu este o supraproductie foarte mare fata de consumul care a crescut foarte mult in ultimul an. Adica de doi ani de zile consumul depaseste cota alocata consumului in Uniunea Europeana. De unde sa fie lapte sa vina si la noi?

 

BUSINESS MAGAZIN: Trebuie sa mai plateasca si transportul...

 

DRAGOS ROSCA: Bine, acum in pretul acesta mare al produselor la raft nu este vorba doar despre taxe vamale mari sau despre ineficienta manageriala a companiilor de pe piata. Noi avem costuri mai mari cu logistica, pentru ca avem drumuri mai proaste si ne costa. Asta e realitatea. Avem drumuri mai proaste si ne costa mai mult distributia. Si in Romania trebuie sa platesti pentru un distribuitor 15-20% din pretul produsului, in timp ce in afara ii dai 2%. Avem probleme cu tot ce inseamna dezvoltarea foarte rapida a Romaniei din ultimii doi ani. Un metru patrat de depozit este in Romania 6 euro, iar in Germania e doi euro/mp. E un cost, nu? Avem dobanzi mai mari, comisioane bancare mai mari. Adunate toate acestea la un loc, probabil ca inseamna 10-15% din pret, pe care un produs care vine din Germania le va plati doar partial. Infrastructura il va costa si pe el, dar probabil ca finantarea va fi mai ieftina pentru el.

 

STEVEN VAN GRONINGEN: Am vrut sa cumpar un monitor pentru calculatorul meu si voiam unul identic cu cel pe care il aveam. Adica stiam exact ce vreau. Si am vorbit la telefon si mi s-a spus "daaa... se poate, dar trebuie sa veniti la noi, sa facem precontract, sa-l comandam, sa platiti un avans...", moment in care am spus "gata". Si am ales sa iau din strainatate, pe Internet, l-am primit in zece zile, am platit transportul si vama si tot a fost mai ieftin cu 30 de dolari fata de ce as fi luat aici. N-a fost OK faptul ca a trebuit sa ma duc la Posta sa-l ridic, pentru ca in Romania nu exista serviciul de livrare la domiciliu. Si abia astept sa nu mai fie nevoie sa ma duc cu caciula in mana la doamna de la Posta, ci sa pot cumpara un produs care sa-mi fie livrat direct acasa. Intrebarea este daca aceste costuri ne vor face mai competitivi.

 

ERIC KISH: Depinde ce cale vrei sa alegi. Ca daca vrei sa fii tranzactional, iti sta China la usa. Tot ce se poate face intr-un algoritm probabil ca se poate muta in alta parte, unde e mai ieftin. Dar daca ma intrebati pe mine, cea mai mare valoare a Albalact nu sunt vacile, si nici masinile, ci cele doua branduri pe care le are si care au cucerit partea dreapta a creierului consumatorului. Daca le cumpara cineva, va cumpara brandurile, nu masinile. Daca vrei sa pui proprietate intelectuala pe fabrica ta, e un lucru bun. Jolidon are proprietatea intelectuala data de brand si design, nu valoarea unei fabrici vechi. Dar depinde de ce vrei sa faci. Uitati-va la ce se intampla in piata petrolului: benzinariile OMV din Romania arata mult mai bine decat cele din Austria, de exemplu. Sunt mult mai bune, au mult mai multe servicii, pentru ca e concurenta mult mai mare.

 

DRAGOS ROSCA: Oricum, toate tarile care au aderat in primul val au inregistrat progrese, cu exceptia Ungariei, unde a fost o problema de politica generala gresita. In rest, exporturile au crescut, somajul a scazut (adevarat ca si poate datorita migratiei fortei de munca), dar n-am auzit de mii de businessuri care trag obloanele, de criza generala. Nu cred ca se va intampla asa nici in Romania, ci cred ca vor creste schimburile. Eu am insa o alta problema cu mediul de afaceri din Romania, si anume incapacitatea acestuia de a se internationaliza. Ce se intampla la nivelul companiilor din Ungaria, Cehia si Polonia este ca sunt mult mai internationale. Companii cum sunt CEZ, OTP sau MOL sunt intr-o gramada de tari. Romanii n-au curaj sa iasa.

 

RADU GEORGESCU: Stii ce a ajutat la ei foarte mult si ne lipseste noua? Bursa.

 

DRAGOS ROSCA: Eu cred ca bursa e un rezultat, ca ei s-au dus la bursa, au avut spirit antreprenorial. E un alt tip de management.

 

RADU GEORGESCU: La noi bursa a fost mult timp tinuta jos. Abia acum se formeaza. Pe de alta parte, sunt multi oameni in Romania care detin afaceri si se simt bine intre granite, au o alta mentalitate.

 

BUSINESS MAGAZIN: Ce credeti ca se va intampla cu ei?

 

DRAGOS ROSCA: Cred ca se vor face parteneriate sau vor vinde. Sau poate ca exista o generatie mai tanara - de ce nu copiii lor care au fost la MBA-uri prin strainatate si acum se intorc in tara - care este capabila sa duca afacerea mai departe, sa iasa din granitele tarii. Altii pur si simplu vor fi scosi de pe piata. Sa ne gandim cate companii din top 50 din urma cu zece ani se mai afla inca in acest top acum... cele de acum 10 ani nu mai sunt deloc. A fost o schimbare extraordinar de mare.

 

GABRIEL BIRIS: Sa nu uitam realitatile romanesti - in urma cu un deceniu si jumatate multe afaceri s-au cladit pe influente politice. Si pe bani luati fara sa fie dati inapoi. Acum e o alta generatie. Aderarea la UE va aduce un mare castig: un set de reguli clare de respectat. Dupa 1990 am avut tot felul de reguli facute de tot felul de oameni pentru fel si fel de interese particulare. Astfel ca, in timp, afacerile care au rezistat au fost cele create pe baze sanatoase si mai putin pe tot felul de invarteli.

 

RADU GEORGESCU: De exemplu, apropo de iesirea peste granita, in Internet, piata romaneasca este 0,2% din piata internationala. A te limita la Romania este egal cu sinuciderea, pentru ca este adresarea a doua milioane de calculatoare versus 5 miliarde de calculatoare. Avantajul nostru este reprezentat de costurile de adresare a pietei globale care sunt, mai mult sau mai putin, zero. Ce mi se pare mie ca trebuie facut este sa atacam in forta pietele externe, ca sunt la fel de bune ca si a noastra.

 

DRAGOS ROSCA: Ba chiar mai solvabile. Dar exista o problema cu imobilitatea oamenilor si cu faptul ca nu sunt dispusi sa mearga peste hotare. Un roman care ajunge pe o pozitie de middle management si castiga in jur de 2.000 de euro nu-l mai muti peste hotare cu niciun chip.

MIHAI BOGZA: E un paradox. Oamenii care ar pleca peste hotare nu sunt calificati, iar cei care sunt calificati sunt deja inerti.

 

DRAGOS ROSCA: Angrenati deja in credit pentru casa!

 

ERIC KISH: Apropo de iesirea peste granita, avem mari probleme sa gasim tineri dispusi nu numai sa iasa peste hotare, ci sa si imbratiseze alte culturi si sa mearga acolo sa faca treaba.

FRANçOIS OLIVER: Depinde de societate, pentru ca in cadrul Metro este un roman (Dusan Wilms - n.r.) care face parte din board-ul Metro.

 

MIHAI BOGZA: Romanul vrea sa fie aproape de casa, sa aiba casa lui...

 

FRANCOIS OLIVER: Mie mi se pare extraordinar la Romania ca oamenii sunt foarte inteligenti, educati si majoritatea vorbesc mai multe limbi straine.

 

STEVEN VAN GRONINGEN: Asa este. Pentru ca nu putem face un call-center in India - acolo oamenii nu vorbesc decat engleza. Si unde putem face un call-center atunci, ca sa vorbeasca oamenii si italiana, si franceza, si engleza, si germana? Importanta este educatia si infrastructura.

 

GABRIEL BIRIS: Educatia sta prost si merge tot mai jos.

 

FRANCOIS OLIVER: Eu am facut un greenfield in Romania si am gasit 7.000 de oameni. Cred ca educatia este extraordinara.

 

DRAGOS ROSCA: Eu cred ca romanii lucreaza foarte bine mai ales daca se afla intr-o organizatie care poate sa le dea o directie buna si clara. Plus ca romanii au marele avantaj ca sunt dispusi la ore suplimentare, fara mari comentarii, unde oamenii pana in 30 de ani sunt dispusi la un efort suplimentar pentru a progresa in cariera. Problema este mobilitatea casei. Este foarte dificil sa gasim oameni care sa plece.

 

FRANCOIS OLIVER: Metro este de zece ani pe piata romaneasca si are peste 100 de romani peste hotare, in pozitii importante. E o chestie de vointa, toata lumea ar vrea sa ramana in tara, dar - daca e o politica de dezvoltare a carierei bine pusa la punct - o sa plece.

 

DRAGOS ROSCA: Eu ma refer la altceva: ma uit si numar pe degete firmele romanesti care au ceva activitate in afara.

 

MIHAIL BOGZA: Mai degraba e vorba de forta financiara decat de dorinta de mobilitate. Romanii sunt foarte mobili, insa cred ca sunt mai putin mobili in interiorul tarii decat peste hotare.

 

FRANCOIS OLIVER: Sunt un milion de romani in Spania... Cred ca romanii sunt foarte mobili.

 

RADU GEORGESCU: Problema nu este mobilitatea, ci spiritul antreprenorial.

 

MIHAI BOGZA: Deci nu ne referim la romani ca indivizi. E posibil sa fie o problema cu mobilitatea firmelor, pentru ca in Romania firmele sunt in general mai mici. Pentru o locatie internationala iti trebuie o anumita dimensiune. Multe dintre firmele mari sunt detinute de straini, iar daca Metro, de exemplu, vrea sa se extinda pe o noua piata, nu o va face prin filiala din Romania, ci direct.