Teoria (şi practica) noului

Autor: Dorin Oancea Postat la 15 martie 2015 318 afişări

Recent, colegul meu Răzvan îmi spunea despre obsesia din societate pentru termenul „nou“ asociat cu varii organizaţii: Klaus Iohannis vorbea de noul PNL, o sumă de politicieni puneau la cale, şi acum au şi înfiinţat, un nou proiect social-democrat, ba chiar şi în fotbal se vorbea de un nou Dinamo.

Teoria (şi practica) noului

Înainte de nou, să vorbim despre vechi: recent am citit un articol extrem de interesant despre un grup de inşi extrem de specializaţi care folosesc, în epoca Skype, WhatsApp sau Slack, o aplicaţie veche de 20 de ani - Yahoo Messenger. Mulţi îşi vor aduce aminte de începuturile mess-ului, care astăzi este practic uitat. Dar există o sumedenie de traderi de petrol, aur şi alte mărfuri care folosesc din plin Messenger, ba chiar refuză alte moduri de a comunica şi, mai mult, au încă ID-ul de Yahoo pe cartea de vizită.

Ce s-a întâmplat? Yahoo Messenger nu este cel mai bun serviciu de comunicare, dar a fost primul. La începutul anilor 2000 comerţul cu mărfuri se afla în plin avânt, crescând exponenţial datorită cererii din ce în ce mai mari a economiilor în dezvoltare. Era o perioadă în care nu toţi aveau o adresă de e-mail, iar telefonul era baza comunicării.

În 1998 Yahoo a lansat primul serviciu de chat în timp real şi nici concurenţa AOL, a Microsoft, care a lansat Messenger Service în 1999, a Google cu Google Talk sau chiar a Skype nu l-a afectat. Cel puţin în rândul traderilor, care l-au adoptat şi l-au apreciat; în plus, în timp oamenii au adunat lungi liste de contacte, aşa că şi în prezent un broker spunea că vorbeşte zilnic cu alţi 50 de „ciudaţi“ ca şi el. Dar pentru că în timp companiile au devenit, eufemistic vorbind, mai interesate de modalităţile de comunicare ale angajaţilor şi de canalele de chat folosite, traderii au făcut un pas înapoi şi s-au întors la telefon.

Este aici un melanj ciudat de nou şi vechi, nu? Noutatea unui program care prinde un grup timp de 20 de ani şi rezistenţa la nou a unui grup de oameni speciali. Sigur că în astfel de cazuri suma elementelor comune cu modul în care politicienii români folosesc „noul“ tinde spre zero; ce fac ei, partide, proiecte sau idei, nu are nimic nou, ci sunt simple modalităţi de a cosmetiza realitatea. De regulă te ascunzi în spatele „noului“ dacă eşti un lider slab, pentru că „noul“ îţi oferă momentul de respiro, câştigi timp până când insul comun uită/trece la alte preocupări. „Noul“ te mai poate oferi, te poate îmbrăca într-o aură a schimbării şi lasă vulgului impresia că îşi poate permite a spera.

„Noi“ sunt produsele organice, cosmeticele home made, hipsterii, hainele vintage (asta e oarecum o ironie), show-urile TV inspirate din afară, antreprenoriatul, dar nici dezbaterile şi evenimentele despre nu mai ies din spaţiul „noului“, social media şi experţii în social media, aşa cum bloggerii atotcunoscători au avut şi ei partea lor de nou. Americanii recomandă să fii primul în orice, în lansarea de produse, în emfaza cu care te promovezi, în plasarea pe piaţă, în furnizarea de servicii, primul mai ales din punctul de vedere al cantităţii, pentru rezultate (citeşte bani mulţi) satisfăcătoare, şi aici este un alt secret al noului.

Ilustrez cu Clarviziune, al maestrului Petru Botezatu.

Urmărește Business Magazin

/opinii/teoria-si-practica-noului-13980481
13980481
comments powered by Disqus

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.