Liderii din topul organizaţiilor pot formula cele mai minunate strategii, cele mai inovative, aşa cum cere economia modernă; dacă aceia care dezvoltă serviciile şi produsele, relaţiile cu clienţii şi cu echipele nu vor fi în linie, nimic nu va face diferenţa. Sunt câteva feluri în care o organizaţie poate să eşueze în ceea ce priveşte strategia de asigurare a unui eşalon de middle management de calitate, dar şi soluţii posibile.

Selectarea şi promovarea celor nepotriviţi. Un măr poate să strice coşul întreg. O ştim prea bine. La fel în business, un manager incompetent poate trage în jos performanţa întregii echipe. De aceea, selecţia corectă este un aspect critic al organizaţiilor. Sau ar trebui să fie.

V-aţi gândit vreodată de ce apar bătăile de cap ale managerilor cu unul sau altul din angajaţi? Sau cu o parte din echipă? În peste 10 ani de experienţă în consultanţă, am auzit un răspuns la unison la această întrebare: atitudinea, comportamentul nepotrivit, fie că se referea la un angajat încăpăţânat, rigid sau la unul superficial, nepotrivit cu postul sau cultura companiei, fie la cei aroganţi şi refractari la feedback, lenţi în a învăţa. Indiferent de formularea aleasă, managerii cu provocări în a gestiona oamenii invocau aspectele comportamentale.

Lipsa sau ineficienţa metodelor de dezvoltare şi training. Cele mai multe companii investesc masiv bani şi efort în zona de on-boarding şi new managers sau în zona de senior managers (coaching), lăsând în plan secund masa critică a middle managerilor.

EFECTUL „OALA-MINUNE„. Primii mei ani de viaţă au fost în vremea comunismului. Am multe amintiri vagi, însă una amuzantă îmi vine în minte în timp ce scriu aceste rânduri. Oala-minune... sau mai pretenţios – Express Cooker. Mama era atunci ceea ce s-ar numi acum un middle manager, cu multe responsabilităţi şi acasă. „Oala-minune - o auzeam vorbind - salvează timp.„ Nu înţelegeam mare lucru, însă mi-a rămas în minte sintagma. În ultimii ani, companiile s-au străduit să creeze structuri mai flexibile, mai plate, mai puţin ierarhizate. Într-un studiu al DDI, se vorbeşte despre aşteptările înalte pe care organizaţiile le au de la middle manageri.

Aceştia trebuie să înţeleagă businessul în ansamblu, să fie eficace în privinţa proceselor, să selecteze şi să conducă eficient şi să se implice efectiv în execuţie când şi dacă este cazul. Sute de manageri de mijloc declară că nu mai au timp să facă faţă tuturor responsabilităţilor pe care rolurile lor le presupun. Consecinţa? Stres. 40% din middle manageri declarau într-un sondaj din 2012, realizat în Marea Britanie, că se simt puternic stresaţi şi obosiţi. Şi arena de afaceri din România găzduieşte zilnic ecouri ale aceluiaşi îngrijorator simptom. Middle managerii sunt cei de la care se cere mai repede, mai mult şi cu mai puţine resurse (de timp, de bani, de oameni). Ei devin precum oala-minune.

LIPSA ANGAJAMENTULUI. Angajamentul ţine şi de organizaţii, de practicile acestora şi de calitatea leadership-ului la nivel de top, însă nu numai. Un subiect în trend în lumea academică, în business, HR şi presă, angajamentul este încă o temă ce lasă loc unei pluralităţi de abordări şi viziuni. Generaţia Y (ă 30) este cea care populează în multe companii rândurile middle managerilor. Într-un studiu realizat pe companii din Top 500, cele mai bogate arată că 48% dintre aceştia plănuiesc să rămână numai doi ani în jobul actual.

Ce pot face organizaţiile? În primul rând, ce contează dincolo de experienţă, educaţie, training şi abilităţi tehnice pentru un manager? În contextul economic actual, ceea ce se cere de la middle manageri este să conducă şi să motiveze echipe largi, uneori virtuale, diverse din punct de vedere geografic, cultural, cu resurse limitate pentru a atinge rezultate din ce în ce mai înalte. Personalitatea contează. Studii extensive demonstrează acest aspect.

În al doilea rând, dacă managerii sunt mulţumiţi, vor transfera asupra echipelor din subordine aceeaşi energie pozitivă şi vor facilita un climat propice performanţei. În al treilea rând, siguranţa de sine, apetitul pentru risc, carisma pot fi deopotrivă elemente care să ajute o persoană să se lanseze şi să crească în carieră, dar şi factori de deraiere, atunci când presiunea creşte în business şi când aceste comportamente sunt necontrolate.

Aceste trăsături de personalitate (“dark side„) pot aliena echipele managerilor şi pot afecta eficienţa. 66% din respondenţii unui sondaj realizat de Harvard Business Review arată că organizaţiile trebuie să ajute managerii să îşi dezvolte capacitatea de auto-conştientizare cu scopul de a-şi dezvolta comportamentele de leadership necesare pentru ca aceştia să poată construi şi menţine echipe eficiente.

Managerii de mijloc pot reprezenta agenţi ai schimbării şi ai inovaţiei sau pot fi buturugi în calea performanţei echipelor şi factori de blocaj. Pentru a avea echipe eficiente de manageri, este esenţial ca organizaţiile să identifice şi să promoveze corect oamenii potriviţi şi să le ofere instrumentele potrivite de dezvoltare şi în dozele utile.

MĂDĂLINA BĂLAN (managing partner HART Consulting)