Inca nu are un nume sexy ca "Razboiul de Sase Zile", "A Treia Intifada" sau "Suez", dar de cand Israelul s-a retras din Fasia Gaza, un mic razboi tacut a inceput intre israelieni si palestinieni. Poate chiar asa ar trebui sa-i spunem: "Micul Razboi Tacut". Sau, mai bine sa-i zicem pe numele adevarat: "Micul Razboi Stupid".

Sa vedem: Israelul se retrage din Fasia Gaza, palestinienii au o sansa, nu perfecta, nu ideala, dar cea mai buna sansa din toate timpurile sa construiasca ceva decent de unii singuri, fara armata de ocupatie a Israelului care sa le rasufle in ceafa - si ei ce fac? In principal se razboiesc intre ei si arunca rachete Qassam spre Israel, provocand din partea acestora represalii cu mana forte.

Pana si Uniunea Europeana a decis sa nu dea drumul ajutorului financiar catre noul guvern palestinian condus de Hamas, si cand europenii iau decizii dure impotriva palestinienilor, atunci sa stiti ca acestia chiar fac prostii. Uniunea Europeana a anuntat ca nu va acorda guvernului Hamas ajutoare directe sau bani pentru plata salariilor functionarilor publici atata vreme cat acestia refuza sa se supuna deciziilor palestiniene anterioare - de a recunoaste statul Israel si de a renunta la violenta.

Si daca Israelul, SUA si UE au dreptate in teorie, dar in practica asta va duce la un dezastru si mai mare? Ce vreau sa spun? Sa incepem cu teoria. Democratia nu inseamna doar castigarea unui scrutin liber. Mai implica si respectarea domniei legii, a constrangerilor constitutionale si a deciziilor luate de parlamentele alese anterior. Atat Autoritatea Palestiniana condusa de Fatah cat si Organizatia pentru Eliberarea Palestinei (OEP) au recunoscut dreptul la existenta al Israelului si, cel putin pe hartie, au renuntat la folosirea fortei.

Guvernul Hamas le-a respins pe amandoua. Singurul mod in care Hamas poate face asta in mod democratic este sa organizeze un nou referendum si sa le ceara palestinienilor sa schimbe aceste lucruri, deja stabilite. Dar ca Hamas sa respinga unilateral optiunile ratificate de precedentul legislativ - asta e doar un exercitiu arbitrar de putere. Ar fi ca si cum presedintele Bush s-ar apuca sa faca bucati tratatul privind Canalul Panama (document semnat in 1977 de presedintele Jimmy Carter si prin care Canalul Panama - desi construit de SUA - urma sa revina statului panamez cel tarziu pana in 2000 - n.r.).

Totodata, un guvern democratic trebuie sa exercite un monopol al fortei. Hamas nu poate cere lumii sa-i respecte acreditarile democratice daca, in schimb, refuza sa retina militantii palestinieni de la a lovi Israelul, din Gaza, cu rachete sau prin atentatori sinucigasi. Hamas nu poate pretinde ca nu are nici o responsabilitate pentru "renegatele" atacuri asupra Israelului, orchestrate de militii aflate sub autoritatea ei suverana.

"O organizatie terorista care a venit la putere prin mijloace democratice nu poate fi echivalata cu un guvern democratic", spune analistul politic israelian Yaron Ezrahi. "Fiecare zi care trece fara ca Hamas sa incerce sa opreasca acest asalt cu rachete asupra Israelului sau sa recunoasca intelegerile internationale (ale fostului guvern palestinian) submineaza legitimitatea victoriei Hamas in alegeri."

Democratia nu e o "aventura de-o noapte", adauga el. "Este un mariaj intre guvern si popor. De aia o numim un contract social. Nu poate fi pur si simplu schimbata arbitrar de vreuna dintre parti." In concluzie, lumea nu trebuie sa respecte Hamas ca pe un guvern democratic daca Hamas nu respecta aceste principii de baza ale democratiei.

Asa ca hai sa-i infometam de bani pana cand isi vin in fire, nu? Si daca asta duce la un somaj masiv in Cisiordania? Bineinteles, e vina Hamas, dar Israelul va suporta consecintele faptului de a avea la usa o populatie palestiniana disperata. Sau, daca infometarea Hamas impinge organizatia si mai mult spre o alianta cu Iranul, ca sa-si poata plati facturile? Poate fi asta in interesul Israelului?

Dupa cum mi-a explicat Nahum Bar-nea, unul dintre editorialistii de top din Israel, publicul israelian este intr-o dispozitie "foarte pragmatica" cand vine vorba de Hamas. Bibi Netanyahu a centrat campania Likud pentru recentele alegeri pe acuzatii infierbantate asupra modului cum partidul Kadima avea de gand sa procedeze cu Hamas si a luat plasa.

Votantii israelieni i-au respins mesajul. Adevarul e ca cei patru ani de campanii sinucigase ale Hamas au avut un impact urias asupra psihicului israelienilor. Israelienii nu vor ca aceasta campanie sa fie reluata. Majoritatea israelienilor ar negocia cu Hamas si maine daca ar fi convinsi ca Hamas va consimti la un armistitiu pe termen lung.

Asa ca da, teoretic, Hamas nu merita sa fie tratata ca un guvern democratic. Dar, practic, Hamas poate oferi ceva dupa care israelienii tanjesc: un armistitiu - nu recunoasterea Israelului ca stat. Israelul a ales sa distruga guvernul lui Yasser Arafat si s-a ales cu Hamas. Daca distruge si Hamas? Cu ce se va alege atunci? Nu stiu, dar raspunsul nu e deloc simplu. Politica potrivita de a trata un grup terorist ales democratic care merita dat la o parte, dar care are ceva ce tu vrei, nu se gaseste in manuale. 

Thomas Friedman este comentator la The New York Times si detinator a trei premii Pulitzer.

* Acest articol a fost publicat in The New York Times si este reprodus de BUSINESS Magazin printr-un partaneriat intre cele doua publicatii

* Articolul poate fi preluat partial/integral numai cu acordul scris al The New York Times

* Copyright 2006 New York Times News Service