ULTIMUL CUVANT
NWL
RSS

La naiba cu clasa muncitoare Data publicarii:28 iulie 2009   |  Autor: Umberto Eco

 

Intre liberalizare, prabusirea imperiilor financiare, caderea burselor, manageri care-si parasesc biroul cu cutia de carton sub brat si un bonus stratosferic in portofel, se raspandeste pretutindeni, in declaratiile oficiale si in politica de doi bani, dispretul fata de munca.

Cei din generatia mea, care au avut de infruntat ‘68-ul la o varsta intre 35 si 40 de ani, prea batrani pentru a fi studenti prinsi in revolta si prea tineri pentru a fi patriarhi respectabili, scapati de confronter, au fost multa vreme santajati de clasa muncitoare. Nu ma refer la clasa muncitoare in sine - sarmanii de ei aveau problemele lor - ci la adoratorii burghezi de stanga ai acesteia care, invocand nasterea unei stiinte proletare, te intrebau ce sens ar mai putea avea sa te ocupi de Dante, de Kant sau de Joyce. Si intrucat intentia era, intr-un fel sau in altul, sa se discute in continuare de ei si intr-o facultate ocupata (ajungea s-o vrei si era pe deplin posibil) ne chinuiam sa aratam ca, pe termen lung, si cunoasterea lui Dante sau a lui Joyce putea contribui la emanciparea clasei muncitoare.

Hai sa ne imaginam cat de usurati au rasuflat multi dintre noi cand au descoperit ca a luat sfarsit perioada cand muncitorii nu aveau nimic de pierdut in afara propriilor lor lanturi, pentru ca de-acum, avand de pierdut televizorul, frigiderul, masina si vizionarea multor vedete tv in fiecare seara, votau cu Berlusconi si Bossi - redirectionandu-si propria furie de la capitalisti la extracomunitari. Comportamentul proletarilor de odinioara a devenit cel tipic subproleriatului. Ce bine, s-a exclamat, nu mai trebuie sa ne facem griji pentru clasa muncitoare! Sunt mai saraci acum decat in urma cu cativa ani? Dar ei au preferat patrulele de strada sindicatelor. Eliberati de santajul clasei muncitoare, vom scrie acum nu doar despre Dante, ci chiar despre Il Burchiello(1) si, precum personajul principal din “In raspar”(2), vom pune pe covorul nostru persan o broasca testoasa cu carapacea incrustata cu rubine, turcoaze, acvamarine si ochi de pisica verde asparagus.

Dincolo de nemultumiri, clasa muncitoare a devenit invizibila: muncitorii, cum spunea Ilvo Diamanti(3), nu mai reprezinta o masa critica si ne dam seama de existenta lor doar cand mor la locul de munca. Gasesc acest citat aproape la inceputul unui extrem de iritat si amar pamflet de Furio Colombo, intitulat “Plata”. Dupa titlu si dupa o imagine destul de stahanovista a copertei, te-ai astepta la un alt tip de discurs cu privire la clasa muncitoare, dar in text nu se pomeneste clasa muncitoare ca si cum, de-acum, odata cu descalificarea sindicatelor, sfarsitul ideologiilor, nasterea noilor partide ce au absorbit de la dreapta nemultumirile ce erau pe vremuri ale stangii, aceste denumiri si-ar fi pierdut orice interes. In aceasta carte nu se vorbeste despre disparitia clasei muncitorilor, ci de disparitia muncii.

Ideea poate parea bizara, dar daca stai sa te gandesti bine, intre liberalizare, prabusirea imperiilor financiare, caderea burselor, manageri care-si parasesc biroul cu cutia de carton sub brat si un bonus stratosferic in portofel, se raspandeste pretutindeni, in declaratiile oficiale si in politica de doi bani, dispretul fata de munca. Excesiv i se pare mereu Confindustriei(4) costul mainii de lucru, intreprinderile fac tot ce pot pentru a dizolva marile centre de productie intr-o multime de persoane care nu se cunosc intre ele, sed in provincie la un calculator si lucreaza la proiect fara garantii de continuitate, transformarea marilor companii din locuri unde se producea (asadar, era nevoie de mana de lucru specializata) in pachete de vandut si revandut, prin urmare cu atat mai apetisante pe piata financiara cu cat sunt mai reduse costurile, a facut acceptabile, fara indignare si stupoare, campaniile impotriva sindicatelor (de-acum considerate niste lipitori parazitare) si chiar cele impotriva muncitorilor insisi. Si aici, chiar daca probabil prea fidel programului unui pamflet, iata descrierea unui ministru Brunetta(5) al carui adevarat obiectiv “nu e sa aduca justitia si meritocratia in administratia publica”, ci mai curand “sa denigreze munca, s-o ridiculizeze si s-o faca de rusine, sa arate latura infama si cam meschina a functionarilor publici”.

Dar, lasand la o parte intentiile lui Brunetta, iata ca se contureaza un alt fenomen: daca pe vremuri problema era aceea de a acorda oamenilor muncii suficient timp liber, astazi tuturor li se daruieste un “timp gol”, cel al asteptarii unei prime slujbe, cel intre o concediere si subscrierea la nou contract pe perioada determinata, cel intre inceputul si sfarsitul unei perioade de somaj tehnic. In fine, cum sa le ceri sa se recunoasca drept facand parte dintr-o clasa, cu probleme comune, celor care, chiar daca inca muncesc, o fac din ce in ce mai putin impreuna cu ceilalti, pe perioade tot mai scurte si vad ca munca nu mai este deloc onorata, ci suportata ca un accident cu viata de-acum extrem de scurta, cand o miraculoasa automatizare, chiar si fara niciun operator la tastatura, ar fi rezolvat problemele economice, si toti ne-am bucura de o libera si infinita circulatie a produselor “subprime”?


1. Il Burchiello, poet si barbier din Florenta, pe numele lui adevarat Domenico di Giovanni (1404-1449)
2. “In raspar” (in original “A rebours”) este un roman simbolist care i-a adus celebritatea autorului francez Joris-Karl Huysmans
3. Ilvo Diamanti, politolog si eseist italian
4. Confindustria (Confederazione Generale dell’Industria Italiana), federatia patronatelor italiene
5. Renato Brunetta, ministru al administratiei publice

Tag-uri: umberto eco, clasa muncitoare, imperii, burse, liberalizare

Vizualizari:
  • printeaza
  • e-mail
  • messenger
  • comenteaza
Aboneaza-te la BM:
NEWSLETTER
RSS

Da nota: 1 2 3 4 5

Nota medie: 4,63 din 8 voturi

Comenteaza acest articol

Campurile marcate cu rosu nu sunt valide!

Comentariul a fost adaugat!

Cod captcha invalid!

  • citesti si castigi: [ 14.08.2009 09:01 ]

    Intrati aici si viata voastra se va schimba in succes! w.w.w.anuntrapid.ro/anunt/o_afacere_pe_timp_de_criza_-205194.html

  • citesti si castigi: [ 14.08.2009 08:59 ]

    Cum sa faci bani foarte usor si rapid !! –

    Iti propun o treaba foarte interesanta care se asociaza la o noua lume comerciala creata de E-BAY. Eu de aceasta data am decis sa incerc, petru ca gasesc * si E-bay doua produse de varf de pe piata mondiala a interentului. Te sfatuiesc sa citesti tot pana la sfarsit cu atentie, ceea ce iti propun este o extraordinara sansa pentru a putea face bani de acasa. Pentru prima data in Romania,abia tradus din engleza programul aprobat de Pay-Pal simplu si rapid pentru a primi multi bani simplu si repede. Nu crezi?
    Bine !!! Nu crede-am nici eu, l-am incercat si azi imi propun de a traduce si a propune aceata sansa tuturor cetatenilor romani, pentru ca nu mi se pare corect sa faca bani numai americanii si englezii. Suntem primii ce profitam de aceasta sansa, mai repede pana cand E-bay Romania o sa fie plin de aceste oferte….Cine ajunge primul face bani...Acesta este un program genial. Puterea E-bay si puterea e-mail-lui de a primi un sac de bani in timp foarte scurt.Functioneaza cu adevarat citeste mai departe !!!!
    COPIAZA ACEASTA PAGINA URMARESTE CU ATENTIE INSTURUCTIUNILE TRIMITE-O PRIN EMAIL SAU FA-I RECLAMA PE E-BAY,FORUM SAU UNDE DORESTI TU.
    Sunt foarte multe societati care iti dau sansa de a investi banii tai in afacerile lor, dar eu sunt sigur ca tu o sa reuseti sa faci mai multi bani cu ceea ce o sa citesti imediat si daca vrei poti sa incepi intr-un foarte scurt interval de timp. Chiar si acum!!.
    Aminteste-ti ca nu iti cer nici macar un cent pentru ca ti-am facut cunoscut acest exceptional si testat Bussines. In afara de asta nu iti cer sa cumperi nimic si nici de a sacrifica timpul tau liber.Vei fi in situatia de a primi foarte repede o suma destul de mare de bani in cel mai simplu mod,uzand de o copie identica a aceste-i pagini si avand un cont pe cel mai sigur sistem de transferuri de *: PAY-PAL care a verificat si acceptat acest program. Poate ai auzit vorbindu-se despre aceasta initiativa daca nu ai auzit poate esti primul din Romania care il citeste. Mai jos o sa gasesti pas cu pas ceea ce tebuie sa faci. Acest program in realitate nu este foarte nou exista de zeci de ani numai ca era publicat sub o alta forma mult mai scumpa si mult mai complicata.Acesta este cel mai rapid proces de a face bani care nu a mai exsistat vreodata pana acum.
    Nu este necesar sa ai un site,sa telefonezi si nici de a face copii xerox pentru a le trimite prin posta. Tu ai nevoie numai de 3 LUCRURI.
    1.O ADRESA DE E-MAIL
    2.UN ACCONT PAY-PAL(premier sau bussines) CU UN DEPOZIT DE 5 EURO
    3.TREIZECI DE MINUTE DIN TIMPUL TAU CA ACEST SISTEM SA FUNCTIONEZE
    Dupa ce ai facut aceasta operatiune nu trebuie sa faci nimic, numai sa astepi sa iti intre cateva mii de euro pe contul tau pay-pal in urmatoarele saptamani. Stiu, este prea frumos sa fie adevarat,in acela-si mod gande-am si eu inainte de a incerca.
    DAR ACUM ITI DAU 3 EXEMPLE DINTRE MIILE DE INSCRISI. CARE AU DECIS SA PARTICIPE LA ACEST PROGRAM INVESTIND 5 EURO SI 30 MINUTE.
    ESTE UN PLAN SPECTACULOS !! Am urmarit instructiunile si in 3 saptamani am primit 11000 euro. Sunt efectivamente innebunit nu imi vine sa cred nici acum !!!
    Cuvintele celor care au incercat…
    Sunt Florentina ….Ce pot sa zic ?Multumesc foarte mult !! Am trimis 50 de emailuri cum era explicat in instructiuni dupa care au trecut ceva zile si am uitat complet de aceasta treaba. Oricum credeam ca nu o sa se intample nimica, dar in momentul cand am intrat sa imi verific contul Pay-Pal, o saptamana dupa, am gasit aproape 5000 eur. Dupa 30 de zile aveam, mai mult de 20000 euro in cont, nu imi vene-a sa cred, am zis tuturor amicilor de pe mess si acum toti fac bani.
    Salutare eu sunt Adrian si sunt din Timisoara, dupa trei saptamani aveam mai mult de 13000 de euro la inceput am crezut ca e ceva eroare in contul meu *. Numai acum cateva luni cateva persoane sau pus sa citeasca aceste fraze cum faci tu acum, dar sau decis sa urmeze pasii care sunt redati mai jos si nici nu iti imeginezi ce obiective au atins. Nu ai nimic ce sa pierzi e numai de castigat, urmareste instructiunile cu atentie si pregateste-te sa primesti cateva mii in urmatoarele 30 de zile.
    IATA CEEA CE TREBUIE SA FACI:

    1. Daca nu ai inca un cont * primul lucru care trebuie sa-l faci este sa mergi pe https://w.w.w.pay-pal.*/ro/mrb/pal=HA8CK9HZ7CH8G si in 2 min ai facut contul Pay-Pal gratis,nu dureaza mult. Asigura-te ca te inregistrezi pentru un cont bussines sau premier sa nu fie (personal ), iti trebuie bussines sau premier pentru a putea primi platile prin cartea de credit. Aminteste-ti ca cine o sa te plateasca o sa scrie e-mail-ul tau iar tu vei primi bani in contul pay pal.Aceasta este cel mai sigur si mai rapid mod de a trimite bani in toata lumea
    2. Dupa ce o sa ai contul Pay-Pal (premier sau bussines) trimiti imediat 5 EURO prin * la prima adresa de email din lista succesiva. Nu uita! Ceea ce face ca acest sistem sa fie legal sunt insturctiunile,cum se trimit banii prin Pay-Pal,pe care le gasiti la sectiunea SEND MONEY din *.

    1. rodica@simulteanu.*
    2. miki.ro1978@gmail.*
    3. rodaroco@dementa.ro
    4. steierdorf_ro@yahoo.de
    5. dieremie@yahoo.de

    /3. Dupa ce ai trimis 5 EURO la prima adresa de email din lista de mai sus se va intampla ceva foarte simplu, O sa-ti de-a certitudinea ca acest sistem functioneaza. Ai probat Tu, pentru a fi convins ca acest sistem functioneaza! Exista un numar foarte mare de persoane care vor citi acest mesaj si vor face ceea ce ai facut tu.Urmatorul pas este sa copiezi aceasta pagina pentru a putea face publicitate si a putea sa o trimiti prin email cum am facut si eu la cel putin 50 de persoane.In copia ce o vei face, adresa de pe locul unu(1) o stergi,astfel adresa de pe locul doi(2) va fi locul unu(1),locul trei(3) va fi locul doi(2),locul patru(4) va fi locul trei(3),locul cinci(5) va fi locul patru(4) iar pe locul cinci(5) vei scrie adresa Ta de email.

    ATENTIE nu incerca sa pui emailul tau repede pe locul 1 crezand ca ajung banii mai repede, pentru ca nu functioneaza asa.Adresa ta o sa fie stearsa si nu o sa ajugi niciodata la mii de persoane pentru a atinge o suma mare.
    Iata cum functioneaza: cand tu trimiti e-mail-uri adresa ta se gaseste in postul numarul 5 din lista, daca tu trimiti 50 de emailuri circa 25% vor rapunde hai sa zicem 12,5% daca din 40 numai 5 se inscriu (12,5%din40=5) din acel moment adresa ta de email se gaseste in pozitia numarul 4. Calculam cele 5 persoane care fac la fel si ele, trimit 40 email ajungand la o cifra in jur de 200 de persoane (12,5%din 200=25) acum emailul tau trece la pozitia 3, in aceasta pozitie se ajunge in jur la 1000 de persoane din care 12,5% deci alte 125 de pers, acum emailul tau se gaseste in pozitia 2, in care cele 125 de persoane trimit 40 de email sa ziceam, ajungem la 5000 de persoane din care 12,5% raman 625 care poarta emailul tau in prima pozitie si ei trimit emailuri tu ajungi in jur la 25000 de persoane din care 12,5%=3125 persoane care iti trimit fiecare 5 euro tie. In acest punct facem 3125X5=15625 euro.
    O sa intre in cateva saptamani sa nu zicem 15625 dar in jur la 10000 pe contul tau * bani reali care o sa poti sa-i cheltuiesti oriunde in lume platind cu Pay-Pal sau poti sa ii transferi pe cartea ta de credit dupa care poti sa ii scoti in bani lichizi, sau simplu de ai transfera in contul tau din banca .
    Succes si la multi bani!

  • scheau emil: [ 09.08.2009 15:15 ]

    Distrugerea clasei muncitoare nu a fost si nu este in interesul celor de stanga. Problematica zilei de astazi este cea privitoare la faptul ca partizanii dreptei din intreaga lume au constientizat ca nu pot epuiza lupta cu ideiile stangii, numai preluandu-le acestora, nu numai ideile dar si discursul.
    Cei multi au ramas, sunt acolo si vor fi „cuminti” cata vreme cei de la pupitrul de comanda „ eroii care au pus stanga in genunchi”, le asigura strictul necesar traiului.
    Numai cine nu vrea, nu observa existenta unei miscari sociale care excede unei singure tari, cu extensie continentala si/sau in unele aspecte la nivel global.
    Printre cauze se poate enumera si faptul ca drepta nu a renuntat la practicile vechi de sute de ani – vezi retocedarile, care nu se mai termina, pntre care cei interesati de retrocedari sunt si bisericile - care vine in contradictie cu discursul preluat de la cei de stanga.
    In situatia noua, de constructie a statului de drept – mai mult declarata si mai putin pragmatica – biserica, din pacate, nu a influentat in sens pozitiv mersul lucrurilor, dimpotriva se poate observa „fata” ascunsa cea interesata de agoniseala materiala a acestei institutii cu caracter religios.

  • Marcel Chelba: [ 05.08.2009 18:07 ]

    Comentariul meu este acesta:

    Acum foştii marxişti construiesc o nouă societate (după modelul celei pe care au distrus-o), în care, desigur, şi-au adjudecat poziţia vechilor „exploatatori”, s-au constituit, cum s-a spus, într-o nouă „aristocraţie”: Aristocratura (Nomenclatura care şi-a „privatizat” privilegiile, adică şi le-a pus la adăpost constituţional, astfel încât să şi le poată transmite noii generaţii, conform principiilor statului de drept, inaugurând astfel transformarea subită a vechiului stat birocratic şi poliţienesc direct într-un stat capitalist, democratic şi liberal).
    Deci, rezultat (ideologic) nul – o simplă tautologie. Această întreagă acoladă a istoriei, de aproape un secol, nu a însemnat decât substituirea unui grup de indivizi, la masa de ospăţ, cu altul – o simplă incursiune în scop de jaf şi de cotropire, ca atâtea altele în istorie – un soi de canibalism social-economic. Care este „necesitatea istorică” a acestui experiment social? Unde sunt acumulările lui cantitative? Dar progresul calitativ?
    Vechii marxişti, după ce şi-au prădat în cele din urmă şi propriul lor Falanster, se află acum în situaţia dificilă de a mima în faţa proletariatului opoziţia faţă de ei înşişi. Oricum, noul proletariat ar trebui să fie cel mai fericit proletariat posibil, pentru că noii săi „patroni” sunt acum, în marea lor majoritate, de stânga.
    Fireşte că, odată ce şi-au rezolvat interesele lor pragmatice, idealurile care i-au adus în această poziţie privilegiată au devenit caduce – à la Carte.
    Ideologiile, toate doctrinele politice şi religioase, nu vor mai fi de acum încolo decât simple branduri în cadrul unor strategii de marketing, fără nici o legătură de substanţă cu adevăratele produse (programe) pe care diferitele mărci ale Puterii vor încearca să le „vândă” societăţii civile. „Secolul lui Malarmé” s-ar putea să fie un secol al materialismului şi pragmatismului absolut, al disimulării, al războaielor nedeclarate, al pirateriei şi terorismului, un secol de o perfidie absolută, în care nimeni nu va mai crede în nimic, dar se va agăţa de orice idee şi va face orice compromis ca să mai „vândă” ceva, să rămână în circuitul banului şi în graţiile Puterii.
    Prin recursul la capitalism (la proprietatea privată) marxiştii nu au făcut decât să se recunoască, în sfârşit, neputincioşi în faţa naturii umane – care nu s-a lăsat modelată după voinţa lor, ci şi-a impus până la urmă propriile sale principii – dar aventura lor socială, departe de a se fi încheiat, a lăsat în urmă deja nişte daune sociale incalculabile: în primul rând, cum s-a spus, au produs moartea ideologiei, a confruntării politice de idei, au aruncat ideea de a munci în dizgraţie şi au omologat o nouă reţetă de succes social, în care competenţa profesională şi onestitatea au fost înlocuite cu pedigree-ul politic şi spiritul de şmecherie etc.
    Un ex-comunist, devenit brusc, după Revoluţie, un asiduu frecventator al bisericii, îşi justifica această nouă insurecţie ideologică aşa: „Decât să nu crezi şi să fie, mai bine să crezi şi să nu fie” (ca Pascal).
    Cu alte cuvinte, incertitudinea noastră constitutivă privitoare la existenţa Transcendentului este tranşată de omul modern în manieră pragmatică: „Dacă credinţa în Dumnezeu (fie El şi o simplă ficţiune) îmi atrage unele avantaje, aici, pe Pământ, atunci de ce nu cred? În schimb, dacă nu cred, şi Dumnezeu totuşi există, m-am ars. Aşa că mai bine cred.”
    Omul modern (şi postmodern, dacă vreţi) se crede atât de şmecher, cu inteligenţa şi uneltele lui, încât îl poate păcăli şi pe Dumnezeu.
    Omul modern priveşte „instituţia bisericii” ca pe o societate de asigurări, gândindu-se că, dacă există totuşi o viaţă postumă şi o alternativă Infern-Paradis, atunci e bine să îşi asigure încă de pe acum un loc mai bun, în Paradis, gudurându-se pe lângă altare.
    Într-o societate de oameni care gândesc astfel, după privatizarea Lunii şi a lui Marte, e de aşteptat că va începe până la urmă şi privatizarea Paradisului, unde vom fi trimişi probabil în coşciuge inoxidabile, îngheţaţi tun, sub auspiciile unui nou program de marketing, „ultimul răgnet” în materie de turism: turismul cosmic extrem.
    „În viaţă, nu are împortanţă ce faci, important e să-ţi găseşti fraierii” – zicea un amic din studenţie, cu un cinism precoce înspăimântător. „Prost e cel care dă, nu cel care cere” – mai zicea un vechi proverb, un adevărat monument de „înţelepciune pragmatică”, subliniând aspectul speculativ al preţului, în schimburile comerciale, şi rezumând, în scopuri didactice, de breaslă, o întreagă doctrină economică … a „ţepei” – cum se spune. „Fură cine vrea, scapă cine poate” – mai spunea un fost director al unei „întreprinderi” de comerţ en gros, din epoca socialistă, astăzi cetăţean onorabil undeva în Occident.
    Omul modern este convins că, în viaţă, poate să facă orice, pentru că o scurtă rugăciune, în ultimul ceas, spusă cu destulă evlavie, îi va asigura un loc chiar şi în Paradis. Dumnezeu „vede” însă acest calcul.
    Oamenii, într-adevăr, au de ales între două mari programe existenţiale. Toată lumea ştie că programul etic este cel mai bun, dar numai puţini îl aleg. Cei mai mulţi se amăgesc sub promisiunea că „numai eu, numai aici şi numai acum, după care lumea va putea reintra în ordine, iar eu voi deveni cel mai bun şi mai onest om din lume” – fără să anticipeze însă că ilegalitatea lor va fi interpretată rapid ca model succes, un fenomen care va împinge implacabil întreaga societate în haos.
    Înţeleasă (poate fără voia ei) ca respect absolut pentru interesele noastre egoiste, de ordin material, şi ca abdicare totală de la principii şi de la morală, întreaga gândire pragmatică a devenit astăzi un model de succes. În consecinţă, haosul social şi economic s-ar putea să fie undeva pe aproape. Numai o reconsiderare a metafizicii, ca mathesis universalis, ne mai poate ajuta să (re)găsim acel set salvator de principii şi de valori care să ne călăuzească spre viitorul nostru posibil, cel pre-văzut de Dumnezeu, în contextul nelimitat al Naturii.
    (Să fim înţeleşi, nu am făcut toate aceste observaţii critice în scopuri politice. Nu sunt interesat de privilegiile Puterii, ci doar preocupat de răspunderea sa ontologică şi îngrijorat, ca toată lumea, de direcţia în care evoluează societatea umană. Nu sunt exponentul nici unui grup de interese. Aş vrea numai ca lupta pentru Putere, în lume, să nu mai fie o simplă luptă între indivizi, pentru cucerirea privilegiilor materiale ale Puterii, ci să redevină, ca odinioară, la începuturile democraţiei, o luptă între strategii, în vederea unei drepte cârmuiri, astfel încât „corabia” noastră socială să rămână statornică pe traiectoria destinului ei autentic, universal, în perspectiva căruia noi nu suntem opuşi şi subordonaţi unii altora, ci asociaţi în cadrul unui program existenţial cosmic comun.
    Societatea noastră modernă, mai ales de la mondializarea conflictelor încoace, arată ca o corabie pe care a izbucnit o revoltă pentru ocuparea postului de comandă – după ce a fost detronat Dumnezeu – şi care, între timp, pluteşte în derivă. Orbiţi de lupta pentru supremaţie, nimănui nu-i mai pasă că această corabie este gata să se izbească de stânci. Ultimul mare învingător, în toată această încăierare, s-ar putea trezi că a câştigat supremaţia pe o epavă.
    Tocmai în vederea salvării autenticităţii existenţei noastre sociale fac această remarcă finală: faptul că perspectiva pragmatică vizează numai supravieţuirea noastră individuală în cadrul limitat al societăţii, opunându-ne acesteia, în timp ce perspectiva practică, kantiană, vizează supravieţuirea noastră comună în cadrul nelimitat al Naturii.)

    (Notă de subsol în: Marcel Chelba, Introducere critică, Editura Crates, Reşiţa, 2004.)

Stiri si Analize
NWL
RSS
Versiunea: mobil | completa
Statistici SATI