"Codul lui da Vinci" e o poveste cu societati secrete, coduri ce trebuie decriptate, crime, mistere medievale si teorii fanteziste - cea mai des citata si mai scandaloasa dintre ele spune ca Hristos ar fi fost casatorit cu Maria Magdalena. O poveste in care teribilul secret, ascuns cu strasnicie de primii crestini, e dezvaluit lumii, in fine, de o pictura din 1498.

Succesul de librarie s-a transformat, in doi ani, in fenomen editorial global, iar "Codul lui da Vinci" a devenit fundamentul a sute de mici afaceri de ocazie. Le alimenteaza, cu harnicie, zecile de milioane de cititori pentru care volumul a ajuns sa tina loc si de istorie a crestinismului, si de istorie a artei.

Daca Romania va replica, si ea, originala schema de business marca "da Vinci" - validata deja in Europa Occidentala - e greu inca de spus. Traducerea romanului, care a fost publicata in octombrie de Editura RAO, promite deja un record. S-au vandut deja, in trei luni, circa 20.000 de exemplare, in conditiile in care in Romania tirajul mediu al unui roman e de 1.500-2.000 de exemplare.

Acum, RAO pregateste un nou tiraj iar directorul Ovidiu Enculescu, desi se "fereste de cifre", crede ca pana la sfarsitul anului romanul se va vinde in peste 100.000 de exemplare, "in cel mai pesimist caz".

Sigur, cifrele par - si sunt - modeste, daca ne raportam la cele 10 milioane de exemplare care s-au vandut in Statele Unite sau la cele peste un milion vandute pana acum in Franta. Dar aici, un roman cu vanzari de proape 200.000 de euro in doar trei luni - in conditiile in care acesta costa 349.000 lei - justifica, la nivelul pietei romanesti, calificativul de "spectaculos".

Spectaculoasa e si povestea acestei carti. Dan Brown, scriitorul, era pana acum opt ani un oarecare profesor de engleza - s-a lasat de scoala si s-a apucat de scris dupa ce a citit, in concediu, o carte de Sydney Sheldon. Gasea ca poate scrie mai bine - asa s-a nascut "Fortareata Digitala", o carte despre servicii secrete si decriptari, care insa a inregistrat vanzari modeste. Au urmat, pe rand, "Deception Point", "Angels&Demons" si, in fine, "The da Vinci Code".

"Codul lui da Vinci", care e de 87 de saptamani pe primul loc in topul "The New York Times", a doborat toate recordurile hard-cover. Cartea a fost deja tradusa in 42 de limbi. S-au publicat, in acest timp, vreo doua duzini de volume despre "Codul lui da Vinci" - carti care fie combat volumul lui Brown, fie il sustin, fie incearca sa descifreze semnificatiile evenimentelor si simbolurilor din carte.

Hoarde de turisti s-au napustit spre Franta, pentru a vizita Luvru ori Biserica Saint Sulpice, in Scotia, la Capela Rosslyn, ori la Milano, pentru a vedea Biserica Santa Maria delle Grazie, unde se afla "Cina cea de taina". Zeci de agentii de turism organizeaza acum "excursii da Vinci" in locurile descrise in carte. Eurostar, trenul care leaga Marea Britanie de Franta, a inregistrat o crestere cu 15% a pasagerilor pe ruta Londra-Paris, "cu siguranta si ca efect al «Codului lui da Vinci»", dupa cum declara la inceputul lunii un oficial al Eurotunelului.

Canalul "National Geographic" a inregistrat cea mai mare audienta din istoria sa - cu o medie de 1,3 milioane de telespectatori - in seara de 19 decembrie, cand a difuzat documentarul de doua ore "Descifrand «Codul da Vinci». Istoria completa". Si, fireste, Hollywoodul se pregateste sa scoata si el bani din emotia populara pe care cartea a declansat-o: fireste ca vom putea vedea un film, in 2006, dupa "Codul lui da Vinci". Cam asa arata, in linii mari, "fenomenul da Vinci" imediat dupa publicarea traducerii romanesti.

Pe o piata mica, recordurile sunt si ele, fireste, modeste. Unul dintre cele mai recente este detinut de Humanitas cu "Alchimistul", un roman al lui Paulo Coelho - si acesta un best-seller mondial - si care s-a vandut, in Romania, in 60.000 de exemplare, potrivit editurii.

Chiar daca ar fi sa luam in considerare doar doua exemple din ultimii ani - "Alchimistul" si "Codul lui da Vinci" - e limpede ca Romania urmeaza tendintele internationale, la scara mica - Asociatia Editorilor din Romania estima in 2004 la 40 de milioane de euro piata romaneasca de carte, dintre care 13 milioane reprezentau vanzarile de manuale. Raman, asadar, 27 de milioane de euro ca vanzari efective de carte. Foarte putin, spun analistii - un calcul elementar arata ca un roman cheltuie 1,2 euro pe carti intr-un an, fata de 20 de euro un ungur, 28 de euro un polonez si 75 de euro un sloven.

Unii vad in aceste cifre un motiv de pesimism - romanii dau pe carti, intr-un an, echivalentul a cateva paini. Altii cred ca suma, asa ridicola cum este, ascunde promisiunea unei cresteri, "a potentialului pietei", cum se spune. Editorii asteapta acum intrarea pe fragmentata piata romaneasca de carte a editurilor straine. "Pentru ei este o piata virgina.

Toate costurile publicarii unei carti sunt cu peste 150% mai mici in Romania fata de Occident. Se estimeaza ca piata de carte romaneasca va creste in acest an cu circa 20% fata de 2004", spune criticul si istoricul literar Lucian Pricop, care a condus Departamentul de Cultura Scrisa din Ministerul Culturii. El crede ca editurile straine - printre care se vor numara, foarte probabil, Bertelsmann, cea mai mare editura din Germania, Livre de France sau Press Universitaire de France, plus alte cateva mari edituri americane - vor incepe sa-si construiasca baze aici inca de anul acesta.

"Vin pentru a cuceri piata interna. Este foarte mult loc. Daca in Bulgaria tirajul mediu al unei carti este de 3.000 de exemplare, iar in Ungaria, Polonia sau Cehia, de circa 5.000 de volume, la noi nu depaseste 1.500 de exemplare", spune Lucian Pricop.

Prezenta investitorilor occidentali pe piata romaneasca va restructura, fara indoiala, industria cartii. Editurile mici si cele medii vor disparea sau se vor specializa; in plus, e de asteptat ca extinderea marilor retaileri, care deja au anuntat investitii de cateva sute de milioane de euro pentru 2005 sa modifice, intr-o masura semnificativa, distributia de carte. Intrarea marilor supermarketuri in Polonia, in 1998, a dus la cresterea cu 47% a pietei de carte, spune fostul oficial din Ministerul Culturii. Nu trebuie neglijate, de asemenea, nici vanzarile prin librariile virtuale, a caror pondere este in prezent de doar 1%. Se asteapta, insa, si o crestere a pretului mediu al cartilor de la 4-5 euro, cat este in prezent, la circa 10 euro in urmatorii ani.

Dar prezenta editurilor straine ar putea modifica, spune Lucian Pricop, si asa-numita "piata a scrisului". Scriitorii romani si cartile lor ar putea fi "exportati" si in tarile in care editurile internationale au filiale. Nu ar fi vorba de "orgoliul editorilor de a descoperi noi talente, ci de un fapt strict de business". In tarile Europei Occidentale e la moda, spune Pricop, "literatura exotica", iar "virginitatea literaturii romane contemporane va fi o miza foarte interesanta pentru editorii straini".

Poate oare cu adevarat asa-numita "literatura exotica" sa devina o afacere? Exista putine date despre cat de profitabili ar fi "scriitorii exotici", dar merita mentionat ca si edituri romanesti - Polirom, de exemplu - a publicat, in ultimii ani, scriitori japonezi, chinezi sau indieni. Radu Paraschivescu, redactor la Editura Humanitas, crede si el ca exista un interes crescut pentru literatura culturilor putin explorate, fara insa sa fi disparut apetitul cititorilor romani pentru autori de limba engleza sau spaniola.

Pe langa publicarea unor scriitori din spatiile anglo-saxon si sud-american, strategia de piata a Rao mai include, spune directorul general Ovidiu Enculescu, si editarea unor romancieri din spatiul nordic sau german. "Pariul cel mare va fi, insa, cu scriitorii rusi. Literatura rusa din ultimii zece ani este o piata absolut virgina pentru editorii romani, desi in spatiul fost sovietic au aparut in ultimii ani carti foarte bune", spune Enculescu.

Insa dincolo de criteriile de selectie a cartilor ce urmeaza a fi publicate, un lucru e cert: editurile si-au ajustat in ultimii ani strategiile, scazand tirajele si diversificandu-si portofoliul. Numarul de titluri a crescut: in 2001 au fost publicate 6.000 de titluri iar in 2004 peste 10.000. Tirajul mediu a scazut, in acelasi interval, de la 2.500 la 2.000 de exemplare.

Dintre cele 10.000 de titluri aparute anul trecut, circa 2.000 - adica o cincime - au fost carti de fictiune (roman, poezie, teatru) care au adunat vanzari de aproape 8 milioane de euro, potrivit unui studiu al Asociatiei Editorilor. Scriitorilor romani le-a revenit, crede Lucian Pricop, mai putin de jumatate.

"Adica cei aproape 1.000 de scriitori romani care au scos pe piata 1.000 de carti, au avut incasari totale mai mici de patru milioane de euro. Si cum drepturile de autor nu depasesc in nici un caz 10%, inseamna ca cei 1.000 de scriitori romani nu au castigat, impreuna, mai mult de 400.000 de euro anul trecut. Adica un castig mediu anual de 40 de euro pentru un scriitor roman", calculeaza Pricop.

Daca ar fi sa ne referim la cele mai "vandabile" teme, am putea pune acum, dupa formidabilul succes al "Codului lui da Vinci", ca policierul ezoterico-religios - o carte lipsita, surprinzator, de erotism - e formula castigatoare. In Romania, nimeni n-a experimentat-o pana acum. Clasamente ale temelor vandabile exista insa.

In cazul Editurii Polirom, care si-a intocmit propriul top pentru romanele publicate in colectia Biblioteca Polirom, vanzarile au validat, pentru primele locuri, tema eternei iubiri ("Sfarsitul unei iubiri" de Graham Greene, "Iubita mea, Sputnik" de Haruki Murakami sau "Sa cunosti o femeie" de Amos Oz), apoi revolta impotriva societatii consumiste uniformizate ("Fight Club" de Chuck Palahniuk sau "Factotum" de Charles Bukowski) si, in fine, Orientul istoric si actual ("Complexul lui Di" de Dai Sijie, "Un idiot minunat" de Susako Endo sau "Acordorul de piane" de Daniel Mason). Fireste, tema romanului e importanta, dar e doar unul dintre factorii care au influentat vanzarile, autorul fiind, la randul lui, determinant pentru succesul de librarie al cartilor din colectie.

Doua sunt criteriile care stau la baza deciziei de publicare, spune Denisa Comanescu, coordonatorul colectiei Biblioteca Polirom: calitatea literara si vandabilitatea. In cazul romanului "Corectii" al americanului Jonathan Franzen, publicat in 2004, vandabilitatea a fost secundara. Insa cand s-a decis publicarea romanului lui Umberto Eco, "Misterioasa flacara a reginei Loana", criteriul vandabilitatii a primat, editura mizand in principal pe faptul ca autorul este deja cunoscut in Romania.

Editorii de carte sunt de acord ca, desi mica, piata romaneasca e mult mai coerenta ca acum cativa ani. Au trecut vremurile tirajelor de zeci de mii de exemplare ale Sandrei Brown si a aparut, in special dupa 2000, interesul pentru un anumit autor - Marquez, Llosa, Castaneda, Coelho sunt cei nominalizati de Radu Paraschivescu: "Piata se schimba catre literatura noua, pe care romanii n-au citit-o. Paralel, se produce o ofensiva a romancierilor sud-americani.

De asemenea, se cauta carti care au stat la baza unor filme". O proportie inteligenta intre literatura mare, literatura noua - fie ea romaneasca ori straina - si literatura populara, de consum - acesta e de fapt "codul" pe care orice editor incearca sa-l sparga. Nu exista formule. In termeni economici, Coelho l-a batut, intr-un deceniu, pe Dostoievski - iar Dan Brown l-a batut pe Coelho. Ati uitat cumva cine e Dan Brown? Nici nu conteaza, de fapt, cine e. Merita retinut un singur lucru despre el: ca a scris un roman care s-a vandut in 17 milioane de exemplare.