În diverse oraşe din Statele Unite ale Americii au început să apară case care nu au nimic de ascuns, fiind prevăzute cu suprafeţe vitrate mari, scrie Wall Street Journal. Arhitectura locativă modernă presupune ferestre înalte cât tot peretele ori chiar pereţi de sticlă, numai că asemenea case se construiau de obicei în zone izolate, unde nu exista riscul unor priviri indiscrete.

Cum însă unii proprietari doreau şi case bine luminate, dar nu voiau să renunţe la confortul oraşului, casele de sticlă au câştigat teren şi în zonele urbane. Pentru că în oraş apare totuşi problema unei vizibilităţi prea mari ca să mai asigure protecţia intimităţii locatarilor, arhitecţii s-au văzut nevoiţi să caute soluţii pentru ca oamenii să se poată bucura de confort fără să se simtă mereu priviţi de trecători. O soluţie o reprezintă amplasarea zonelor de zi la etaj şi a dormitoarelor fie la parter, fie în partea din spate a casei, mai puţin expusă privirilor.

Altă soluţie o reprezintă sticla reflectorizantă, asemănătoare unei oglinzi, care-i fereşte pe cei ai casei de eventualii curioşi. Pentru ca aceste case de sticlă să nu contrasteze foarte tare cu restul caselor din vecinătate, se utilizează culori sau materiale asemănătoare cu cele ale caselor din jur, iar pentru reglajul termic pur şi simplu se plantează copaci, care în timpul verii filtrează cu frunzişul lor lumina şi căldura soarelui, iar iarna le lasă să treacă nestingherite.