Versetele angelice ale lui Rushdie

Postat la 26 februarie 2008 1 afişăre

Despre „Harun si Marea de povesti” a lui Salman Rushdie, cronicarul de la The Times spune ca va deveni o carte clasica si ne indeamna: „Pastrati-o cu grija, spre a o lasa mostenire nepotilor vostri. Veti afla in ea nu doar mirajul celor O mie si una de nopti, ci si ecouri din Alice in Tara Minunilor, Vrajitorul din Oz sau Cartile junglei”.

Rushdie s-a nascut la Bombay si traieste actualmente la New York, dupa o prelunga sedere in Marea Britanie, a doua lui patrie spirituala. Un du-te vino intre culturi care a facut ca povestile pentru copii – dar si pentru adultii cu inima tanara - sa constituie punctul de intalnire al celor doua personalitati ale scriitorului – pe-o de parte musulmanul leganat de nesfarsitele povestiri ale Seherezadei, de cealalta, scriitorul englez impatimit de legendarele povesti scornite de matematicianul Lewis Carroll.

„Harun...”, aceasta fabula despre povesti si despre conditia povestitorului (piesa literara pe care Stephen King o califica drept „dovada vie a unui adevarat geniu literar”) a fost scrisa de Rushdie nu ca un exercitiu de stil sau ca o eliberare dupa truda la „Versetele satanice” din 1998, ci ca sa fie oferita in dar fiului sau. Si nu oricand, ci imediat ce el, Salman, a fost condamnat la moarte prin celebra fatwa iraniana.

Morala fabulei: „Harun si Marea...”, o poveste comica, atinge de fapt probleme cum ar fi libertatea de expresie vs. cenzura, victoria sentimentelor vs. calculele politice, domnia justitiei si a ratiunii vs. fanatism.

Ne aflam in tara Alifbay, un oras trist, cel mai trist din toate, „asa de devastator de trist, ca isi uitase propriul nume. Era asezat pe tarmul unei mari indurerate, plina de pesti posaci, atat de amarati la gust, incat cei care ii mancau incepeau sa ragaie de melancolie”. Aici traieste Rasid Khalifa, a carui veselie vestita provenea din faptul ca era o nesecata sursa de povesti si chiar traia de pe urma lor.

Tristetea ca a fost parasit de sotie il face insa pe Rashid sa-si piarda sirul vorbelor si sa nu mai poata nascoci povesti. Fiul sau, Harun, isi da seama ca viata fara povesti nu poate si merita sa fie traita. Asa ca, suit pe dosul unei Pupeze, pasarea magica prin excelenta, micul Harun are ambitia sa ajunga in locul fermecat unde se afla izvorul viu al tuturor povestilor.

Aceasta pledoarie pentru libertatea de expresie a cunoscut si o versiune dramatizata, care s-a bucurat de mult succes in SUA.

Salman Rushdie, „Harun si marea de povesti”, Editura Polirom, Iasi, 2008

Urmărește Business Magazin

/arta-si-societate/carte/versetele-angelice-ale-lui-rushdie-2405736
2405736
comments powered by Disqus

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.