Sinceritate? Într-un anume sens, da. George W. aminteşte toate punctele nodale ale carierei sale şi încearcă să le analizeze şi evalueze, atât din perspectiva momentului respectiv, cât şi din unghiul prezentului şi al înţelepciunii vârstei. El ne lămureşte, probabil şi cu gândul rotit spre posteritate, ce anume l-a făcut să opteze pentru anumite soluţii, ce l-a împins să repudieze alte căi de acţiune, de ce nu şi-a ascultat întotdeauna sfetnicii şi de ce a ales să facă din SUA un jandarm universal. Memorialistul explică, face note de subsol, dar nu corectează mai nimic. E mulţumit de drumul pe care a apucat-o, spune că a făcut - în situaţii-limită - tot ceea ce era omeneşte şi prezidenţial posibil, dar, în general, nu dă semne că ar cunoaşte gustul amar, dar atât de uman, al regretului şi căinţei.

Sinceritate? Da. Atunci când povesteşte nărăvirea sa întru alcool, când evocă paşii tremurători ai vindecării, când ne aduce în faţa ochilor experienţa propriului "drum al Damascului", felul, deci, în care a ajuns să descopere noimele credinţei adevărate şi să se călăuzească, până şi în cele mai mărunte gesturi, după ele. Pe de altă parte, multe aspecte discutabile - relaţiile familiei Bush în Orientul Apropiat şi relaţiile de afaceri cu clanul Bin Laden, bunăoară - sunt ascunse sub o deasă perdea de uitare.

Una peste alta, rămân în zona maximului interes evocările care privesc culisele misterioase ale Casei Albe, povestirile încă palpitante (deşi li se cunoaşte deznodământul) despre competiţiile electorale în care a fost angrenat (inclusiv controversata numărătoare a voturilor din Florida), implicarea reală, îngrijorată, sincer devotată în rezolvarea problemelor celor urgisiţi de uraganul Katrina sau de atacurile asupra Turnurilor Gemene. Fragmente de istorie mare, văzute prin ochii şi, parţial, prin sufletul celui care a fost, preţ de opt ani, cel mai important om al planetei.

George W. Bush, "Momente de decizie", Editura Pandora M, Bucureşti, 2012