Guvernul de la Bucureşti a fost "elevul model al FMI", spunea recent ambasadorul Franţei, Acelaşi argument era reluat de ministrul Elena Udrea când susţinea ideea că România e acum mai bine pregătită de un eventual nou val al crizei nu doar decât în urmă cu trei-patru ani, dar şi în raport cu celelalte ţări europene. Iar cancelarul german Angela Merkel, în discursul de vinerea trecută în care a încercat să-i convingă pe parlamentarii germani să-i dea mandat pentru o înăsprire a regulilor fiscale în UE, a lăudat "sacrificiile" unor ţări din afara zonei euro, ca Bulgaria, România şi statele baltice, adică reformele acceptate în numele aderării la zona euro.

România din 2011 a făcut într-adevăr progrese cu totul remarcabile faţă de 2008. Analiştii agenţiei de evaluare financiară Coface arată că România a avut una dintre cele mai mari rate de reducere a deficitului de cont curent din Europa, de la 13,4% din PIB în 2007, la 4,4% din PIB estimat pentru 2011, "deci o diminuare a dependenţei de capitalurile străine". Economia "are însă un deficit de cont curent încă ridicat comparativ cu noile state membre UE, în medie de 1% din PIB la sfârşitul primului trimestru, în timp ce ţări precum Lituania, Letonia, Estonia înregistrează excedente ale contului curent", spun analiştii Coface, adăugând că în condiţiile în care rata de economisire internă rămâne la niveluri scăzute, "este probabil ca aceste deficite să persiste în perioada imediat următoare".

Această situaţie este importantă pentru că, aşa cum atrag atenţia la unison economiştii români şi străini, va fi obligatoriu ca România să se descurce cu alte surse de finanţare decât banii aduşi în ţară de băncile străine - iar aceasta atât în privinţa nevoii de bani a statului, ale cărui costuri de îndatorare au crescut din cauza tensiunilor de pe pieţe, cât şi în privinţa nevoii de bani a afacerilor. Lucrurile sunt cu atât mai delicate cu cât investiţiile străine directe au scăzut cu 52% în primele opt luni, în timp ce gradul de acoperire a deficitului de cont curent cu investiţii străine directe s-a redus de la un maxim de 93% în septembrie 2009 la 24,10% în septembrie 2011.

Celălalt capitol la care România a excelat comparativ cu celelalte ţări europene este, desigur, consolidarea fiscală - atât a deficitului bugetar general (de la 9% din PIB în 2009 la 6,9% anul trecut şi 4,9% anul acesta, în estimarea Comisiei Europene), cât şi a celui structural, adică din care s-a eliminat influenţa ciclurilor economice (de la 9,1% în 2009 la 5,9% anul trecut şi 3,7% anul acesta). Ea are însă o problemă, remarcă analiştii Raiffeisen Bank România - faptul că a fost realizată în principal pe seama tăierii cheltuielilor, în special a cheltuielilor cu salariile în sectorul public (care au scăzut de la 10,9% la 8,9% din PIB între 2009 şi prima jumătate a anului curent, calculat în bază ESA95) şi a investiţiilor totale (de la 6% la 2,5% din PIB), în timp ce cheltuielile cu bunurile şi serviciile chiar au crescut (de la 6,9% la 7,2% din PIB). Per total, în aceeaşi bază de calcul, totalul cheltuielilor a rămas la fel ca pondere din PIB (41,1%).