Sigur te-ai gândit încă de pe băncile liceului cum va fi viaţa la facultate, plină de libertate, distracţie şi oameni noi. Când iţi vizualizai anii de facultate cu siguranţă nu puneai accent şi pe partea financiară şi aşteptările externe care aveau să vină pe parcursul acestei perioade. Câţiva ani mai târziu, deja student ai ajuns să te confrunţi cu realitatea dură a vârstei de 20 ani. Libertatea mult dorită ajunge să vină cu responsabilităţi, distracţia cu noii colegi devine cheltuitoare, iar sacul acela odata fără sfârşit, ajunge să-şi arate capătul.

Dacă toate acestea nu sunt de ajuns, apar şi cerinţele externe în legatură cu posibile joburi sau stagii obligatori de practică care vin la pachet cu nesiguranţa şi presiunea de a „reuşi” într-un ritm nerealist, iar viaţa aceea perfectă imaginată cândva începe uşor, uşor să se descompună şi trebuie să te conformezi cu realitatea, dar fără a te pierde. Cu toate acestea în jur, cum ajungem totuşi la un balans între dorinţe şi realităţi la doar 20 ani?

Ironia etimologică a vârstei de 20 ani începe chiar de la numele instituţiei în care ne petrecem o bună parte din timp: deşi cuvântul facultate împărtăşeşte aceeaşi rădăcină cu facultativul, sugerând ceva opţional, o alegere liberă ghidată de pasiune, el se transformă rapid, prin forţa împrejurărilor, într-o obligaţie absolută de la care nu te poţi abate dacă vrei să bifezi cerinţele „lumii adulţilor”.

Întrebarea este dacă diploma este o garanţie pentru un viitor mai bun sau doar un posibil consum de timp?

Social media are o contribuţie nesănătos de mare în viaţa oricărui tânăr legat de comparaţia vieţii profesionale individuale cu vieţi nerealiste prezentate în online: tineri milionari la doar 25 ani şi alte situaţii care reprezintă procente prea mici din rândul tinerilor.

Lăsând la o parte situaţiile distopice şi revenind la realitatea cu care se confruntă majoritatea tinerilor, căutarea primului loc de muncă este o adevărată provocare. Fără experienţă prealabilă mergănd la interviuri interminabile şi fără prea multe reuşite plus frustrarea salariilor de debutant, psihicul unui student poate ajunge la pământ. Într-un scenariu de genul se află din ce în ce mai mulţi tineri în prezent, iar gestionarea epuizării intelectuale şi fizice atunci când trebuie să împaci cursurile, examenele şi un program de 8 ore pe zi devine foarte dificilă.

Odată cu realizarea faptului că aceste experienţe nu sunt unice, iar mulţi alti tineri experimemtează problemele prezentate, totuşi fiecare în felul său, apare sentimentul de comunitate şi înţelegere reciprocă, care de multe ori pot impacta într-un mod benefic amalgamul de presiuni şi aşteptări create.

La sfârşitul zilei, mulţi studenţi uită că totul are un început, iar decursul vieţii arată diferit de la om la om. Odată cu terminarea studiilor superioare, un tânăr adult ajunge să se confrunte cu o altă problemă, la care începe să se gândească deja din facultate: imposibilitatea de a economisi pentru viitor (achiziţia unei locuinţe pare un vis îndepărtat). Impactul direct al inflaţiei împreună cu salariile infime, îşi pun din păcate amprenta cel mai mult pe tineri, ajungând să se facă cu greu faţă la tranziţia de la student încă dependent de părinţi, la tânăr adult care brusc trebuie să se descurce cu facturi, economisiri şi o stabilitatea mult dorită după care tânjeşte zi de zi.  

Cu toate acestea, tranziţia nu trebuie privită ca pe o prăpastie, ci ca pe un şantier în lucru: prin flexibilitate, prioritizarea cheluielilor (fiind şi ani de sacrificiu) şi apelul la sprijinul comunităţii de prieteni aflaţi în aceeaşi barcă. Primul pas spre autonomie devine, nu o povară imposibilă, ci un exerciţiu valoros de maturizare şi redescoperire a propriilor forţe.

La sfârşitul zilei, toate aceste provocări financiare, nopţi albe de sesiune şi alergături contra cronometru între job şi facultate nu sunt doar nişte obstacole menite să ne testeze limitele, ci ancorele necesare care ne înfig ferm în realitate.

Totuşi, oricât de mult ne-ar căli aceste experienţe, povara tranziţiei nu ar trebui dusă exclusiv în spate de o generaţie lăsată prea des să se descurce singură. Aici intervine responsabilitatea statului şi a societăţii, care au datoria de a crea un mediu propice dezvoltării, nu un labirint birocratic şi economic din care abia poţi ieşi la liman. Măsuri reale precum facilitarea la locuinţe accesibile pentru tineri, programe de stagii plătite corect şi adaptate programului de facultate, subvenţii pentru chiriile studenţilor şi un sistem de educaţie financiară adaptat realităţii, ar schimba suficient ecuaţia.

Când statul oferă o plasă de siguranţă funcţională, iar societatea investeşte în locuri de muncă flexibile pentru debutanţi, energia tinerilor nu se mai risipeşte în lupta absurdă pentru simpla supravieţuire, ci este canalizată spre inovaţie, creştere şi construirea unui viitor stabil în propriile lor ţări.