2023 a fost un an dificil pentru cei care conduc companii. Creşterea lentă pe multe pieţe i-a forţat pe şefi să reducă costurile, aşa cum inflaţia i-a determinat pe salariaţii lor să ceară creşteri semnificative ale salariilor, scrie The Economist. Geopolitica şi războaiele culturale toxice i-au lăsat pe şefii corporativi să se simtă ca nişte acrobaţi care merg pe sârmă. Nebunia creată de inteligenţa artificială generativă (AI) i-a făcut şi pe ei să se îngrijoreze de perturbarile provocate de tehnologie.

Cu toate acestea, pentru unii directori executivi 2023 a fost un an istoric. Pentru a determina cine s-a descurcat cel mai bine, The Economist a examinat performanţa şefilor marilor companii listate în indicele S&P 1200, care acoperă majoritatea economiilor mari, cu excepţia Chinei şi Indiei. Sunt lăsaţi deoparte şi cei care sunt în serviciu de mai puţin de trei ani, pentru a nu acorda prea mult credit pentru înlocuirea unui predecesor inept. Directorii executivi rămaşi au fost evaluaţi în funcţie de randamentele pe care le-au adus acţionarilor în raport cu media din sectorul lor. Primii zece după această măsură includ nume cunoscute, dar şi jucători nebăgaţi în seamă până acum.

Printre primii zece clasaţi s-au numărat şefii a două companii — Cameco, din Canada, cu operaţiuni în minerit, şi PulteGroup, un constructor de case american — ale căror rezultate extraordinare s-au datorat în principal forţelor macroeconomice. Ei n-au ajuns însă în topul mai restrâns. De asemenea, pe listă s-au numărat şi directorii executivi din două firme de tip buy-out, 3i şi Melrose Industries, ale căror rezultate au fost mai mult o dovadă a performanţei şefilor care îşi conduc companiile din portofoliu decât a finanţatorilor de deasupra. Nici ei n-au ajuns în topul restrâns. A fost eliminat şi Richard Blickman de la Semiconductor Industries, un producător olandez de aparatură pentru fabricat cipuri. Salariul său a fost respins de acţionari – acest lucru nu dă bine pentru niciun director executiv.

Astfel, pe lista scurtă au rămas cinci directori executivi superstaruri. În ordinea crescătoare a randamentelor oferite acţionarilor, aceştia sunt: David Ricks de la Eli Lilly, acum cea mai valoroasă companie farmaceutică din lume; David Vélez Osorno de la Nubank, o neobancă braziliană care înghite clienţi din America Latină; Sekiya Kazuma de la Disco, un producător japonez de instrumente de ultimă oră pentru producţia de semiconductori; Mark Zuckerberg de la gigantul reţelelor sociale Meta; şi Jensen Huang de la Nvidia, un producător de cipuri a cărui valoare de piaţă a depăşit 1.000 de miliarde de dolari în acest an.

Dar cine a avut cel mai bun an dintre toţi?

Se poate face un caz special pentru oricare dintre cei cinci. Ricks a adus Eli Lilly pe urmele rivalului danez Novo Nordisk pe piaţa în creştere a medicamentelor împotriva obezităţii şi a obţinut rezultate extraordinare într-un an foarte obişnuit pentru industrie. Puţine neobănci au reuşit să disloce jucători cu rădăcini adânci. Cu toate acestea, sub conducerea lui Osorno, Nubank, fondată în 2013, a devenit a cincea cea mai mare instituţie financiară din America de Sud după numărul de clienţi. Kazuma, care conduce şi divizia de cercetare şi dezvoltare a Disco, şi-a menţinut compania pe marginea pieţei aparaturii pentru semiconductoare mulţi ani. După ce a îngrozit investitorii în 2022 cu descălecatul său în nebunia metaversului, Zuckerberg i-a încântat în 2023 cu „anul eficienţei” şi cu incursiunile companiei sale în IA generativă. Iar Huang a consolidat poziţia companiei sale de furnizor indispensabil de cipuri care alimentează revoluţia IA.

Şi cine este cel mai bun?

O modalitate de a afla este să-i asculţi pe subalterni. La urma urmei, un director executiv care ridică preţul acţiunilor, dar streseaza personalul, este puţin probabil să reuşească pentru mult timp. De pe Glassdoor, un site web de recenzii a angajaţilor, se poate afla ce  simt angajaţii celor cinci companii despre directorii lor executivi şi despre companiile lor în general. La doar 62%, ratingul de aprobare al lui Zuckerberg descalifică, sugerând că „anul de eficienţă” a fost la fel de îngrozitor pe cât pare pentru angajaţi. Satisfacţia salariaţilor de la Disco pare redusă. O explicaţie poate fi mecanismul ciudat al companiei de coordonare a muncii.

Echipele folosesc o monedă virtuală numită Will pentru a se plăti reciproc pentru furnizarea de servicii. Managerii distribuie apoi moneda între membrii echipei pentru îndeplinirea sarcinilor, ceea ce determină bonusurile.

Toate acestea sună ca visul unui economist, dar nu întăresc colegialitatea. Stresarea clienţilor este, de asemenea, o strategie necorespunzătoare pentru directorii executivi. Anul acesta, o serie de state americane, inclusiv California, au dat în judecată Eli Lilly pentru preţurile exagerate la care vindea insulină, un medicament esenţial pentru diabetici.

Decizia companiei de a reduce preţurile cu 70% nu a făcut nimic pentru a potoli supărarea. Cât despre Osorno, nu toată strategia sa dă roade. Deşi Nubank este profitabilă în ansamblu, el pierde bani în Mexic, unde abordarea de a viza persoanele nebancarizate se dovedeşte costisitoare. Huang este cel care prevalează. Puţini executive au fost la fel de prevăzători în pariurile lor pe IA ca şeful de la Nvidia. În urmă cu peste un deceniu, el şi-a dat seama că procesoarele grafice pe care compania sa le producea erau bune şi la antrenarea modelelor IA.

În anii care au urmat, el a pregătit Nvidia pentru valul IA, investind într-o platformă software, cuda, pentru a ajuta dezvoltatorii să folosească cipurile sale şi prin achiziţionarea Mellanox, un furnizor de tehnologie de reţea care conectează mai multe cipuri între ele pentru a oferi o putere de procesare mai mare. Rezultatul acestor pariuri devine acum clar.  Nvidia controlează peste 80% din piaţa cipurilor AI specializate. Huang, a cărui jachetă de piele a devenit la fel de parte integrantă a personajului său public ca şi helăncile cu guler înalt arborate de Steve Jobs, împărtăşeşte intensitatea şi standardele de exigenţă ale fondatorului Apple. Cu toate acestea, el este adorat de subalterni, cu un rating de aprobare de 98%. Luând în considerare toate calificativele, el a avut cel mai bun an 2023 dintre toţi.