Noul sat al sportivilor din Milano, care îşi va primi primii oaspeţi chiar în această săptămână pentru Jocurile Olimpice de Iarnă, este un exemplu clar despre modul în care oraşele-gazdă îşi regândesc priorităţile şi încearcă să înveţe din greşelile trecutului atunci când construiesc infrastructura olimpică.

De-a lungul timpului, Olimpiadele au lăsat în urmă complexe spectaculoase, dar greu de reutilizat, unde utilitatea pe termen lung a fost adesea ignorată. În contrast, noul complex din Milano, cu 1.700 de locuri de cazare, a fost conceput încă de la început pentru a răspunde unei nevoi clare după încheierea competiţiei: criza acută a locuinţelor pentru studenţi, informează Bloomberg.

Proiectat de celebra firmă de arhitectură Skidmore, Owings & Merrill (SOM), satul olimpic marchează un pas important înainte în materie de sustenabilitate, nu doar prin soluţii „verzi”, ci mai ales prin planificare inteligentă.

Amplasat pe terenul fostului depou feroviar Porta Romana, complexul este unul dintre cele cinci spaţii de cazare pentru sportivi construite pentru Jocurile Olimpice din Alpii italieni (şi singurul ridicat de la zero), fără a apela la hoteluri existente sau structuri temporare. Arhitecţii au dorit să evite scenariul clasic al adaptărilor costisitoare şi poluante de după competiţie, identificând din timp o tranziţie naturală: de la sportivi la studenţi, ambele categorii având nevoie, în esenţă, de spaţii de tip cămin.

Reutilizarea fostelor sate olimpice ca locuinţe studenţeşti nu este o idee nouă, exemple existând deja în Munchen, Atlanta, Calgary sau Torino. Diferenţa este că, în cele mai multe cazuri, această conversie a venit după ani de experimente eşuate, renovări costisitoare şi perioade lungi de abandon. Torino, gazda Olimpiadei din 2006, a adaptat satul pentru studenţi abia după ani de nefolosire. Milano încearcă să evite aceste capcane prin planificare din timp.

Potrivit lui Colin Koop, coordonatorul de design al proiectului din partea SOM, o astfel de abordare ar fi fost aproape imposibilă dacă Jocurile ar fi avut loc vara.

„Olimpiadele de vară presupun cazarea unui număr mult mai mare de sportivi, ceea ce obligă oraşele să construiască apartamente adaptate pieţei rezidenţiale,” a explicat Koop pentru Bloomberg. „Asta înseamnă locuinţe cu două sau trei dormitoare, care trebuie compartimentate temporar pentru echipele naţionale, apoi reconstruite după competiţie.”

La Porta Romana, lucrurile sunt mult mai simple: unităţile vor rămâne aproape neschimbate: garsoniere cu baie proprie şi chicinetă. Pentru a reduce emisiile, fiecare etaj are bucătării comune de mari dimensiuni, acoperişurile sunt dotate cu panouri fotovoltaice, iar cele şase clădiri au fost prefabricate în afara şantierului. În plus, deoarece atât sportivii, cât şi studenţii au nevoie de spaţii mobilate, mobilierul de calitate a fost achiziţionat încă de la început, evitând soluţiile temporare de care „sportivii se plâng mereu”, după cum spune Koop.

Până când studenţii se vor muta, în toamna anului 2026, suprafeţele pietruite cerute de regulamentele olimpice vor fi înlocuite cu copaci şi spaţii verzi. Pentru a combate căldura verilor toride din Milano, complexul, care integrează şi două clădiri feroviare istorice, va fi flancat de terase deschise, inspirate de balcoanele tradiţionale ale clădirilor milaneze de tip casa di ringhiera. Curţile lungi dintre clădiri vor deveni spaţii semi-umbrite de socializare.

Nevoia de astfel de locuinţe este uriaşă într-un oraş cu aproximativ 220.000 de studenţi, unde chiriile sunt cele mai ridicate din Italia: în medie 664 de euro pe lună pentru o cameră. Noul complex va creşte capacitatea de cazare studenţească a oraşului cu 6%, însă, în pofida accentului pus pe sustenabilitate, localnicii se tem că dimensiunea economică este ignorată.

Din cele 1.700 de locuri, doar 450 vor fi disponibile pentru studenţi cu venituri reduse, la un tarif subvenţionat de 592 de euro pe lună, utilităţi incluse. Restul vor costa 739 de euro pentru o cameră dublă şi până la 1.065 de euro pentru o cameră single, transformând complexul în cel mai scump cămin afiliat oficial din Milano, într-un context în care, la nivel naţional, costurile locuinţelor studenţeşti sunt în scădere.