♦ În total, 10.000 de oameni sunt angajaţi în industria locală de producţie de medicamente, un sector care generează în jur de 6-7 mld. lei anual ♦ Producătorii locali ar putea să crească însă mai mult cu sprijin din partea autorităţilor, ceea ce ar limita dependenţa României de importuri ♦ Exceptarea plăţii clawback în schimbul investiţiilor în facilităţile locale de producţie şi scheme de ajutor de stat dedicate producţiei locale de medicamente sunt două măsuri concrete propuse de reprezentanţii industriei.

Producţia locală de medicamente are nevoie de o strategie industrială şi măsuri care să stimuleze investiţiile pentru a putea creşte şi pentru a reduce dependenţa României de importuri. Aproximativ 50 de fabrici, dintre care circa 20 sunt unităţi mari, şi circa 10.000 de angajaţi formează astăzi baza producţiei locale de medicamente, iar companiile spun că ar putea investi şi creşte mai mult dacă ar avea predictibilitate şi mecanisme care să lege sprijinul industriei de investiţiile realizate.

Miza este cu atât mai mare cu cât Europa îşi regândeşte dependenţa de importuri după crizele din ultimii ani şi caută centre de producţie pentru medicamentele critice, iar România riscă să piardă o oportunitate dacă nu îşi pune în ordine propria strategie farma­ceutică.

Acestea au fost câteva dintre subiectele dezbătute la ZF Health&Pharma Summit în prima zi, eveniment organizat de ZF cu sprijinul Sanador, Sofmedica, STADA, Bondoc & Asociaţii, Cushman&Wakefield Echinox, Dona.Logistică, GNP, IQVIA, Kineto Consult, Kinstellar, Monza Ares, Newpharma, Sanconfind, Sobi, Terapia, Umana Fertility, Zentiva, Aqua Carpatica.

„Dacă vrem să reducem dependenţa de import, trebuie să fabricăm mai mult în România. Este foarte greu, pentru că nu există o strategie pentru industria producătoare de medicamente din România. Este păcat, pentru că sunt multe fabrici în România, sunt vreo 50 de fabrici, dintre care 20 sunt chiar mari, au linii de producţie care acoperă toate etapele de producţie. Aceste fabrici sunt în special în centrele universitare mari, dar nu există la nivel de România o strategie referitoare la industria farmaceutică“, a spus Simona Cocoş, director general, Zentiva România şi Moldova.

În opinia sa, România are deja o bază industrială care ar putea fi folosită pentru dezvoltarea producţiei locale, însă lipseşte o strategie la nivel naţional.

Simona Cocoş, director general, Zentiva România şi Moldova: Dacă vrem să reducem dependenţa de import, trebuie să fabricăm mai mult în România.

„Noi am continuat în toţi anii, am continuat să investim şi vom continua, este vorba şi de tradiţie. Fabrica Zentiva există de peste 60 de ani, vrem să continuăm acest lucru, vrem să aducem medicamente noi pe piaţă, moderne. Este păcat să nu beneficiem de know-how-ul pe care îl avem şi de tot ce s-a investit şi să ne oprim aici“, a completat Simona Cocoş.

O problemă similară este semnalată şi de producătorul Terapia Cluj. România are în continuare avantaje pentru industria farma­ceutică, însă acestea trebuie integrate într-o strategie de reindustrializare, consideră Dragoş Damian, CEO al Terapia Cluj.

„România are multe atuuri. Nu este prima alegere, dar are multe atuuri în continuare. Prima alegere este evidentă a companiilor care deja au investit într-o companie, care a investit în România şi care doreşte să mai investească. Evident că va continua să-şi clădească hub-ul în România. Ceea ce nu are România este o strategie pe zona de farma, o poveste şi o strategie de reindustrializare“, a punctat el în cadrul evenimentului ZF.

Dragoş Damian, CEO al Terapia Cluj: România are multe atuuri. Ceea ce nu are România este o strategie pe zona de farma, o poveste şi o strategie de reindustrializare.

Una dintre măsurile discutate de industria farmaceutică este legarea taxei clawback de investiţiile în producţia locală. Practic, producătorii care fac investiţii în capacităţi de producţie ar putea compensa o parte din obligaţiile fiscale prin investiţiile realizate.

„Apropo de o strategie care n-a fost niciodată luată în seamă, pentru că i s-a opus vehement inclusiv producătorul local, era să se facă un off-set de investiţie cu taxa clawback. Adică dacă tu datorezi 10 milioane de euro pe clawback, în locul acelei taxe, faci o investiţie de 10 milioane de euro şi ţi se scade“, a completat Dragoş Damian.

El consideră că schimbările care au loc la nivel european pot crea o oportunitate pentru România. După crizele din ultimii ani, Uniunea Europeană încearcă să îşi reducă dependenţa de importuri şi să îşi dezvolte capacităţile de producţie pentru medicamentele considerate critice.

„Vom continua să investim în România. Şi motivul real pentru care continuăm să investim în România este faptul că Europa începe foarte bine să-şi pună lucrurile în ordine. Investeşte mai mult în reshoring, face lista medicamentelor critice. Caută nişte hub-uri de producţie care să distribuie în toată Uniunea Europeanp. Uniunea Europeană, în ultimii 4-5 ani de la pandemie, vedem că-şi pune lucrurile în ordine. Cred că România poate să atragă în continuare investiţii în contextul acesta, pentru că este loc.“

Mihai Gabriel Miron, director general adjunct al Ropharma, spune că producătorii locali nu cer neapărat sprijin financiar direct din partea statului, ci un tratament care să reflecte rolul strategic al producţiei de medicamente.

„Legat de fabricile noastre de producţie, a fost o perioadă un pic mai dificilă, dar, una peste alta, evoluţia este una pozitivă. Eu nici nu am pretenţia de ajutor de stat sau sprijin din partea statului, dar măcar să fim trataţi aşa cum merităm, şi anume ca un sector strategic, Şi asta cred că e senzaţia noastră, a tuturor celor din industrie, că nu simţim acelaşi lucru şi din partea statului, din partea autorităţii“, a subliniat în cadrul evenimentului ZF.

Mihai Gabriel Miron, director general adjunct, Ropharma: Eu nici nu am pretenţia de ajutor de stat sau sprijin din partea statului, dar măcar să fim trataţi aşa cum merităm, şi anume ca un sector strategic.

În acest context, predictibilitatea fiscală şi legislativă este una dintre principalele solicitări ale industriei.

„Legat de ce mi-aş dori de la stat sau de la Ministerul Sănătăţii, în primul rând să avem predictibilitate. Eu nu-mi doresc neapărat un ajutor, adică eu sunt împotriva construirii unui business, a unui întreg sector bazat pe ajutoare de stat. Este ceva nesustenabil dacă o gândim aşa, dar, în acelaşi timp, avem nevoie de predictibilitate“, a spus Mihai Miron.

Aceeaşi nevoie de stabilitate este indicată şi de Anca Pop, Medical & Research Associate Manager în cadrul AC Helcor Pharmaceutical Company, care spune că producătorii locali trebuie să găsească resurse pentru dezvoltare şi cercetare într-un mediu dificil.

„Rezistăm. Rezistăm cu eforturi, rezistăm folosindu-ne de ceea ce am învăţat prin pregătirea profesională medico-farmaceutică, dar sunt numeroase greutăţi, bineînţeles. În primul rând, vorbim de construcţia unei dezvoltări, de a asigura bugete pentru dezvoltare şi pentru cercetare, chiar dacă sună aproape science-fiction în România să faci cercetare.“

Pentru ca un producător local să îşi poată dubla cifra de afaceri în următorii cinci ani, reprezentanta AC Helcor spune că este nevoie de stabilitatea financiară şi legislativă în primul rând.

„Avem nevoie de stabilitate financiară şi stabilitate legislativă. Cu siguranţă, am avea nevoie de anumite aspecte administrative legate de înregistrarea de noi medicamente generice. Lipsesc centrele de bioechivalenţă. Taxa clawback, actualizarea anuală a preţurilor la medicamente şi reglementarea discounturilor. Deplasarea greutăţii de pe producător, care nu are resurse nelimitate, către întreg lanţul farmaceutic“, a completat ea.

Anca Pop, Medical & research Associate manager în cadrul AC Helcor Pharmaceutical Company: Avem nevoie de stabilitate financiară şi stabilitate legislativă. Cu siguranţă, am avea nevoie de anumite aspecte administrative legate de înregistrarea de noi medicamente generice.