Ion Iliescu se retrage… Nu pot sa nu fiu melancolic. In 20 de ani, am scris sute de pagini si am vorbit zeci de ore despre acest om. Face parte din viata mea launtrica, asa cum a facut si Nicolae Ceausescu. Despre Ceausescu n-am scris niciun rand inainte de Revolutie: daca as fi avut ocazia, l-as fi impuscat respectuos. Covarsitoarea majoritate a articolelor mele despre Ion Iliescu sunt horror; i-am analizat rictusul, ranjetul, ochii care nu zambesc niciodata, in vreme ce gura se duce spre urechi. I-am prevestit disparitia de pe scena politica in 1996, comparandu-l cu un soare mort, pentru ca in 2000 sa ajung sa fac de-a dreptul lobby public in turul 2 pentru realegerea lui. Apoi, in 2004, l-am asemuit cu Diavolul.

Si totusi, nu pot sa trag acum concluzia ca retragerea lui Iliescu, care inseamna sfarsitul unei epoci, inseamna si un fapt benefic pentru PSD, o victorie a noului impotriva vechiului, a reformei impotriva stagnarii. In ceea ce priveste imaginea exterioara a partidului, iesirea din prim-plan a lui Ion Iliescu poate insemna un castig.

Cititi mai multe pe www.gandul.info