Este un traseu pe care Beijingul îl promovează drept începutul unui coridor regulat în cadrul ambiţioasei sale „Rute a Mătăsii Polare”. După cum subliniază agenţia de presă EFE, prin această realizare logistică, gigantul asiatic urmăreşte să deschidă un al treilea coridor maritim către continentul european, să reducă costurile şi să-şi consolideze autonomia într-o hartă globală a rutelor tot mai instabilă, scrie Huffingtonpost.es.

Traseul, care pentru moment este sezonier, promite timpi de transport mai scurţi şi emisii mai reduse. Totuşi, ridică semne de întrebare privind viabilitatea ecologică a unei linii ce depinde de topirea accelerată a Arcticii şi de cooperarea cu Rusia.

China aspiră să transforme această conexiune într-un serviciu regulat până în 2026. Portcontainerul Istanbul Bridge a ajuns acum două săptămâni la Gdansk (Polonia), după douăzeci de zile de navigaţie din Ningbo (Zhejiang, est), completând primul voiaj al „Rutei Arctice Express China–Europa”, noua conexiune pe care Beijingul o integrează în „Ruta Mătăsii Polare”.

Pentru China, această cale reprezintă un al treilea coridor maritim între Asia şi Europa, alături de rutele tradiţionale care traversează Canalul Suez şi ocolesc Capul Bunei Speranţe.

La rândul său, purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, Lin Jian, deja anunţase la sfârşitul lui septembrie că Beijingul „va coopera cu Rusia şi cu alte ţări interesate de dezvoltarea şi protecţia Arcticii”.

Conexiunea a finalizat primul traseu în douăzeci de zile, cu două mai multe decât era prevăzut, faţă de cele patruzeci sau cincizeci necesare unei nave care trece prin Canalul Suez sau pe lângă Capul Bunei Speranţe. Astfel, Beijingul intenţionează să reducă tranzitul la 18 zile între porturile Ningbo şi Felixstowe (Regatul Unit).

Conform informaţiilor dezvăluite, nava a transportat aproximativ 4.100 de containere, mai puţine decât marile portcontainere de pe rutele tradiţionale, dar cu încărcături cu valoare adăugată mare, precum module fotovoltaice şi componente de baterii.

„Înainte, trecerea prin Suez necesita 40 de zile şi produsele riscau auto-descărcarea; acum, cu doar 18 zile de călătorie, controlul calităţii este mai precis”, a explicat pentru presă Li Ming, director logistic al unei companii din domeniul noilor energii. De asemenea, Yang Linsheng a declarat că noua rută poate scurta timpii cu aproximativ zece zile şi poate reduce costurile cu circa 35%.

Totuşi, utilizarea ei rămâne limitată la lunile de vară, cu o fereastră de navigaţie de aproximativ 120 de zile, şi depinde de o infrastructură rusă încă insuficientă şi de costurile ridicate ale operării spărgătoarelor de gheaţă în apele polare.

Topirea accelerată a Arcticii, unde temperaturile cresc de trei ori mai rapid decât media globală, a deschis o fereastră de circa patru luni care permite navigarea prin Pasajul de Nord-Est.

Potrivit Administraţiei Naţionale Oceanice şi Atmosferice (NOAA) din SUA, temperaturile din Arctica în perioada 2023–2024 au fost cele de-a doua cea mai ridicate de când există înregistrări, iar în martie 2025 stratul de gheaţă a atins cea mai mică întindere de iarnă de la apariţia observaţiilor satelitare.

Ruta, prezentată de Beijing drept un model de „transport verde”, cu până la 50% mai puţine emisii, se confruntă totuşi cu riscuri de mediu semnificative. În acest sens, tranzitul navelor în apele polare poate elibera carbon negru, care accelerează topirea prin înnegrirea gheţii, şi poate favoriza răspândirea speciilor invazive ataşate de coca navei, conform unor studii canadiene şi ale British Antarctic Survey citate de agenţie.

Astfel, China speră să opereze ruta în mod regulat începând din 2026, într-un context ce va necesita o cooperare internaţională strânsă şi o guvernanţă ambientală încă de definit într-o Arctică tot mai deschisă şi disputată.