În urmă cu 20 de ani, ceea ce se cheamă/recheamă astăzi „Alba Carolina“ – oraşul de sus al Albei Iulia - era o unitate militară românească întărită pentru a face faţă „pericolului maghiar“.

Un punct strategic de apărare pentru o teamă nedesluşită. Adică ceea ce fusese la începutul lui 1700, când a fost construită: o cetate de apărare împotriva Imperiului Otoman, principala fortificaţie din Transilvania a Imperiului Habsburgic.

Aşa cum fusese, de altminteri, şi acum 2.000 de ani când aici fusese construit castrul roman al Legiunii a XIII Gemina, graniţa de est a Imperiului Roman. Acum în Alba Carolina în fiecare vineri se dă o luptă pe viaţă şi pe moarte între daci şi romani, în amintirea acelor vremi. Când am văzut această luptă săptă­mâna trecută - luptă explicată în engleză - era un singur dac: pe celălalt nu-l lăsase şeful să plece mai devreme de la serviciu. Cu un dac împotriva a cinci romani, rezultatul este mai crunt decât soarta. Prin cele şapte porţi ale sale, vechea cetate Alba Carolina primeşte azi mii de turişti. Hotelurile sunt pline, deşi nu suntem în sezon de vacanţe, terasele sunt pline şi la miezul nopţii, deşi e o zi de joi. Distracţia costă însă: în jur de 70 de milioane de euro a înghiţit restaurarea vechii cetăţi.