La summit-ul Comunitatii Statelor Independente de la Kazan, de la inceputul lunii, cel mai neplacut eveniment pentru Moscova a fost neparticiparea presedintelui turkmen Saparmurat Niazov. Pana si liderii cu tenta portocalie, din Ucraina, Georgia si Moldova, au avut grija sa fie prezenti; Niazov n-a venit, in schimb si-a trimis doar bodyguardul (proaspat numit vicepremier) sa citeasca la summit declaratia sefului sau ca retrage tara din CSI. Cotidianul Kommersant scrie ca dictatorul turkmen are toate motivele sa-i sfideze pe toti, fiindca se simte tare pe pozitii.

La el acasa, Niazov e seful suprem: opozitia e interzisa prin lege, contestatarii regimului lui - cati au fost - au fost neutralizati in anii ‘90, ba chiar in randurile puterii s-au intamplat valuri succesive de epurari preventive. Mai nou, inclusiv vicepremierul responsabil cu politica energetica si directorii companiilor de petrol si gaze ale statului au fost arestati, presa straina si muzica straina nu au voie in tara, in scoli nu se invata istorie sau literatura straina, in toata republica nu sunt decat vreo 300 de utilizatori de Internet. Izolarea culturala nu inseamna insa si izolare economica: rezervele de gaz ale tarii se ridica la 1,43 mii de miliarde de metri cubi, iar rezervele de petrol din sectorul turkmen al Caspicii ajung la 12 miliarde de tone.

Cea mai mare parte a productiei de petrol si gaze merge la export, asa incat liderii statelor sau sefii companiilor care vor sa faca afaceri cu Turkmenistanul (inclusiv Viktor Iuscenko) se straduiesc cu orice pret sa-i intre in gratii lui Niazov. 

Faptul ca Niazov a acceptat sa uite de proiectul international al gazoductului trans-afgan, care ar fi ocolit Rusia, a fost rasplatit de Moscova prin acceptarea in tacere a inchiderii scolilor rusesti din Turkmenistan si a celui mai vechi teatru rusesc, care se afla tot pe teritoriul acestei republici. Cat priveste relatia cu SUA, nici de aici nu vine nici o amenintare: seful Centcom, generalul John Abizaid, a venit la Ashabad in august, cu scopul banuit de a infiinta baze militare la granita Turkmenistanului cu Iranul si Afganistanul. Dupa ce Uzbekistanul tocmai a anuntat ca desfiinteaza baza militara americana de la Karsi-Hanabad, vitala pentru controlul SUA intr-o zona amenintata de influenta iraniana, eventuala acceptare de catre Niazov a unor baze americane ar fi mana cereasca pentru Washington. Si, coincidenta sau nu, seful turkmen a anuntat ca se retrage din CSI chiar dupa vizita lui Abizaid.