Cel mai grav caz de încălcare a legii concurenţei de după 1990, în care 11 bănci au fost amendate cu peste 700 mil. euro, începe să se reducă la o interpretare foarte fină a legislaţiei şi regulilor în vigoare după care se calculează indicele reper al pieţei bancare, ROBOR.

„Când cotaţiile ferme ar trebui să fie independente, băncile şi-au coordonat comportamentul în funcţie de cotaţiile concurenţilor. (...) Confidenţialitatea cotaţiilor ferme din perioada de fixing este prevăzută atât de regulile de concurenţă, cât şi de reglementările naţionale şi europene sectoriale“, se arată în comunicatul consiliului. Comunicatul mai aminteşte că legislaţia în domeniul concurenţei „interzice orice înţelegere între companii care împiedică, restrâng sau denaturează concurenţa pe piaţa românească“.

Această exprimare, „denaturează concurenţa“, prin faptul că poate include sau acoperi multe situaţii practice la care de multe ori participanţii la o piaţă nici nu se gândesc, îi poate oferi Consiliului Concurenţei puterea de a interpreta că anumite schimburi de informaţii pot fi sancţionate, chiar şi fără o înţelegere explicită între actorii din piaţă pentru a-şi ajusta preţurile la un anumit nivel sau altul, spun juriştii.

Băncile se apără punând în faţă Norma 4 a BNR din 1995 privind funcţionarea pieţei monetare interbancare. În afară de această normă, la reglementări ale pieţei monetare, mai figurează şi un document denumit “Reguli privind stabilirea ratelor de referinţă ROBID şi ROBOR (operaţionale începând cu data de 11 noiembrie 2019)”, dar nu este clar dacă este o reglementare specifică a BNR sau este un set de reguli adoptat de comunitatea bancară şi doar avizat de BNR.