♦ Industria auto, responsabilă pentru o treime din exporturile României şi peste 13% din PIB, trage un semnal de alarmă: lipsa de predictibilitate fiscală, costul ridicat al energiei şi blocajele programului Rabla pun presiune pe una dintre puţinele ramuri economice competitive ale ţării.

Cu o pondere de peste 13% în PIB şi circa o treime din valoarea totală a exporturilor, industria auto a devenit în ultimii ani principalul motor al economiei româneşti. În 2024, România a urcat pe poziţia a şasea în clasamentul european al producătorilor de autoturisme, cu aproximativ 560.000 de vehicule produse la Mioveni şi Craiova – un maxim istoric şi un indicator al rolului strategic pe care sectorul îl are.

„Suntem o industrie de succes, care pune România pe hartă, dar nu suntem ascultaţi“, a afirmat Mihai Bordeanu, managing director Dacia Brand SEE şi preşedinte ACAROM. El subliniază că paradoxul industriei a devenit greu de ignorat: „Navigăm în orb, nu ştim ce se va întâmpla în următoarele 12-18 luni. Avem o energie electrică scumpă ce ne face necompetitivi – la Dacia la Mioveni plătim cu 60% mai mult decât Renault în Spania.“ Dincolo de costuri, Bordeanu vorbeşte despre un climat fiscal care nu încurajează investiţiile, de la IMCA (impozitul minim de 1% pe cifra de afaceri pentru businessurile de peste 50 mil.

euro anual – n. red.) – „un instru­ment demonstrat ine­ficient“ – până la pro­gramul Rabla, despre care spune că „este exemplul perfect al lipsei de predictibilitate“.

„Spre exemplu, nu ne-ar fi deranjat dacă cineva ar fi spus deschis că nu sunt bani pentru Rabla şi nu vom avea program în 2025. E o decizie grea, dar ar fi fost asumată. Ce nu înţelegem este anunţul că începe marţi dimineaţă urmat de anularea de luni seara, pentru ca ulterior programul să fie reluat, dar cu un buget mult redus“, a punctat Bordeanu, subliniind impactul direct asupra stocurilor şi planurilor comerciale ale producătorilor. „Suntem la un punct critic. Trebuie să ne clarificăm drumul în următoarele săptămâni dacă vrem să mai avem o industrie auto de succes.“

Dacă Dacia vorbeşte despre pierderea competitivităţii prin costuri şi impredictibilitate, Ford Otosan arată că investiţiile masive în derulare sunt puse sub presiune de aceleaşi elemente. „Din 2022 am investit 500 mil. euro la Craiova pentru a transforma uzina într-una dintre cele mai avansate din Europa, am lansat primele vehicule electrice produse în România şi am început asamblarea de baterii“, a explicat Emine Coşkun, vicepreşedinte Ford Otosan România. „Dar schimbările dese şi lipsa de predictibilitate reprezintă un risc major pentru investiţii. Taxa pe cifra de afaceri afectează semnificativ industria – marja este mică, iar impactul este mare.“

Pentru Ford Otosan, costurile cu energia sunt un alt obstacol: România are unul dintre cele mai ridicate preţuri la electricitate din Europa, „137 euro/MWh faţă de 129 în Ungaria sau 105 în Austria“. În oglindă, Turcia – unde compania face parte din concernul Koc, cu afaceri anuale de peste 60 mld. Euro – aplică facilităţi fiscale pentru automotive şi subvenţii pentru R&D, ceea ce face competiţia internă din grup şi mai dificilă. „Politici fiscale clare şi predictibile, plus mecanisme de suport, ar putea atrage noi investiţii în România. Potenţialul există“, a subliniat Emine Coşkun.

Semnele de îngrijorare se regăsesc şi în declaraţiile furnizorilor, pentru care volatilitatea devine o barieră în lupta pentru relevanţă în lanţurile globale. „Competitivitatea rămâne o problemă – pierdem argumente: forţă de muncă, energie, fiscalitate“, a spus Alin Ioaneş, CEO Rombat. „Taxa de 1% pe cifra de afaceri ne încurcă mult. Impactul în zona de forţă de muncă trebuie însoţit de creşteri de productivitate, altfel costurile nu pot fi transferate. Investim în industrie 4.0, automatizare, eficienţă, dar este greu într-un mediu atât de volatil.“ Alin Ioaneş propune şi o schimbare de abordare în zona de cercetare: „Finanţarea patentelor poate avea efect imediat, mai rapid decât colaborările universitare cu transfer tehnologic incert.“

Tonul rezervat vine şi din partea ACAROM, care notează că, în ciuda rezultatelor bune din prima jumătate a anului, planurile de investiţii pentru 2026 sunt puse în aşteptare. „Suntem optimişti de obicei. Dar deciziile fiscale adoptate în ultimele luni afectează predictibilitatea – avem un mare semn de întrebare privind anul 2026“, a declarat Adrian Sandu, secretar general al asociaţiei. „Tranziţia spre electromobilitate până în 2035 pune o presiune uriaşă, iar România trebuie să îşi păstreze investiţiile.“

În timp ce Europa accelerează tranziţia electrică, România riscă să intre în această etapă cu frâna trasă. Costul energiei, taxarea pe cifră de afaceri şi lipsa unui dialog decizional eficient pun presiune pe un sector care a dovedit că poate performa chiar şi în condiţii dificile. Dincolo de producţie – 560.000 de vehicule în 2024 şi peste 450.000 în primele zece luni din 2025 – industria auto cere, în mod coerent, trei lucruri: stabilitate, predictibilitate şi respect pentru un sector care contribuie anual miliarde de euro la bugetul statului.

Mesajul comun al producătorilor şi furnizorilor subliniază faptul că dacă România vrea să rămână un jucător relevant în industria auto europeană, este nevoie de o strategie şi de măsuri care să protejeze competitivitatea, nu să o erodeze. În absenţa lor, performanţele de astăzi riscă să nu mai fie garantate mâine, în condiţiile în care statul român a ajuns să impoziteze investiţiile, descurajând angajările.