Euro a atins un nou prag simbolic în raport cu dolarul american, depăşind nivelul de 1,20 dolari, un semn clar al revenirii în forţă a monedei unice, pe fondul deteriorării accentuate a sentimentului faţă de dolarul american, scrie Reuters.

Aprecierea duce euro la cele mai ridicate niveluri din 2021 încoace şi reflectă o combinaţie de factori economici, politici şi geopolitici care au pus presiune pe moneda Statelor Unite. Nivelul de 1,20 dolari este cu atât mai important cu cât reprezintă o bornă psihologică majoră pentru traderi, într-un context în care euro a crescut cu aproximativ 13% anul trecut, cea mai bună performanţă anuală faţă de dolar din 2017.

Pragul a intrat şi în atenţia oficialilor europeni după ce vicepreşedintele Băncii Centrale Europene, Luis de Guindos, l-a indicat anul trecut drept un posibil „nivel dureros” pentru economie. Drumul până la această cotaţie nu a fost însă lipsit de volatilitate: euro s-a apropiat de 1,20 în luna septembrie, dar a pierdut ulterior teren, pe măsură ce dolarul a cunoscut o revenire temporară.

Cu toate acestea, faţă de minimele apropiate de paritate înregistrate în urmă cu aproximativ un an, moneda unică europeană a suferit întăriri constante, fiind susţinută inclusiv de pachetele de stimulente fiscale adoptate la nivel european, cu Germania în rol de principal motor.

Din perspectivă istorică, nivelul de 1,20 dolari se află uşor peste media cursului euro de la lansarea sa în 1999, însă rămâne mult sub maximul de aproape 1,60 dolari atins în 2008, înainte de criza financiară globală.

Slăbirea dolarului are cauze bine cunoscute: confruntările repetate ale preşedintelui american Donald Trump cu aliaţii SUA pe teme comerciale, disputa privind Groenlanda şi atacurile verbale la adresa Rezervei Federale au erodat încrederea investitorilor în moneda americană.

Cele mai recente câştiguri ale euro au fost amplificate şi de speculaţiile privind o posibilă intervenţie coordonată a Statelor Unite şi Japoniei pentru a limita deprecierea yenului, un scenariu care a pus presiune generalizată pe dolar. Întrebat marţi dacă dolarul s-a depreciat prea mult, Trump a declarat că valoarea acestuia este „foarte bună”.

În paralel, eforturile Europei de a-şi consolida securitatea şi de a stimula creşterea economică pe termen lung, în special în Germania, precum şi dorinţa investitorilor globali de a-şi diversifica expunerea în afara dolarului au susţinut moneda unică.

Există însă şi efecte secundare. Un euro mai puternic face exporturile europene mai scumpe pe pieţele externe, iar impactul ar putea începe să se reflecte în rezultatele financiare ale companiilor. Potrivit estimărilor Goldman Sachs, firmele din indicele STOXX 600 obţin aproximativ 60% din venituri din afara Europei, aproape jumătate dintre acestea provenind din Statele Unite.

Deocamdată, investitorii în acţiuni au trecut cu vederea impactul întăririi monedei, pe fondul unui context economic general mai optimist. Totuşi, câştigurile companiilor europene sunt estimate să fi scăzut anul trecut, iar Barclays consideră că aprecierea euro a explicat aproximativ jumătate din revizuirile negative ale câştigurilor pe acţiune.

În mod tradiţional, oficialii Băncii Centrale Europene sunt mai atenţi la viteza şi amploarea mişcărilor valutare decât la nivelul absolut al cursului. Cu toate acestea, saltul de circa 2% al euro înregistrat săptămâna trecută (cea mai mare creştere săptămânală din aprilie, când tarifele comerciale ample anunţate de Trump de „Ziua Eliberării” au provocat turbulenţe globale) este puţin probabil să treacă neobservat.

Comparativ cu aprecierea bruscă din primăvara trecută, creşterea actuală, începută în vara anului trecut, a fost mai graduală, ceea ce ar putea tempera îngrijorările decidenţilor. Totuşi, o continuare a aprecierii euro ar putea pune presiune descendentă pe preţurile importurilor, într-un moment în care BCE anticipează deja că va rata ţinta de inflaţie de 2% atât în acest an, cât şi în următorul.