Politicienii de rang înalt ar trebui să fie plătiţi cu peste 1 milion de lire sterline pe an pentru a rezolva „o problemă fundamentală legată de calitatea talentului din politică”, potrivit lui Michael O’Leary, directorul general al Ryanair.

„Cred că trebuie să ne recompensăm mult mai bine politicienii, dar este o sinucidere politică să spui asta”, a declarat O’Leary — care, la rândul său, urmează să încaseze aproximativ 100 de milioane de euro ca parte a unui pachet de remuneraţie pe termen lung — într-un interviu pentru Financial Times.

„Dacă eşti prim-ministru sau ministru în cabinet, ar trebui să fii plătit cu 1 milion de lire pe an.” Practica din Singapore de a plăti salarii mai mari liderilor din sectorul public este, în opinia sa, „foarte interesantă”.

În cei peste 30 de ani de conducere, Ryanair a devenit cea mai mare companie aeriană din Europa şi una dintre cele mai profitabile. În acelaşi timp, tendinţa lui O’Leary de a face declaraţii publice care atrag titluri de presă, pe o gamă largă de subiecte, a fost parte integrantă a poveştii de creştere a companiei.

„Îmi permit foarte multe”, a spus el într-un interviu amplu acordat FT, „nu pentru că vreau să fiu confruntaţional sau jignitor cu acei oameni, ci pentru că asta generează enorm de multă publicitate gratuită.

Nu cheltuiesc nimic pe publicitate.”

Potrivit prezentării pentru investitori, Ryanair a cheltuit anul trecut 4 milioane de euro pe vânzări şi marketing. Rivala easyJet a cheltuit 24 de milioane de euro, în timp ce Air France-KLM a cheltuit 45 de milioane de euro.

Atacarea politicienilor este de mult timp un hobby pentru şeful Ryanair. El a numit-o pe preşedinta Comisiei Europene „Ursula Von-Delayed Again”, a spus despre Boris Johnson că „n-ar recunoaşte adevărul nici dacă l-ar muşca” şi a sugerat că mulţi membri ai actualului guvern britanic sunt „tâmpiţi”. Despre Nigel Farage, între timp, a spus că „ar trebui să fie în închisoare” (pentru Brexit).

Rishi Sunak „a fost probabil rezonabil de competent, dar nici bunul Dumnezeu nu ar fi reuşit să conducă Partidul Conservator”, a adăugat O’Leary, ca să fie complet.

În ceea ce priveşte competenţa, O’Leary are şi o viziune clară despre cum ar conduce o ţară. „Aş conduce-o ca pe Ryanair, aş tăia drastic tot ce e inutil… aş tăia drastic ajutoarele sociale. Du-te şi ia-ţi un loc de muncă. Există oameni care chiar nu pot munci? Da, dar le-aş tăia şi lor ajutoarele.”

Abordarea de a tăia şi apoi de a mai tăia încă o dată a funcţionat pentru Ryanair. Multe dintre cascadoriile mediatice ale companiei, precum sugestia din 2009 de a taxa pasagerii pentru folosirea toaletei, au avut mai degrabă legătură cu eficienţa decât cu tactici comerciale de tip „stoarcere de bani”.

Logica din spatele faimosului plan cu toaleta, respins de reglementări, era să îi încurajeze pe pasageri să folosească baia înainte de zbor şi să contribuie la reducerea costurilor cu combustibilul — extrem de preţioase pentru Ryanair — prin uşurarea avionului.

„Dacă aş putea să scap de toate bagajele pasagerilor, aş avea o companie aeriană mult mai bună”, a spus O’Leary. Introducerea taxelor a redus procentul pasagerilor care îşi înregistrează bagajele de la 80% la 20%, accelerând descărcarea şi ajutând compania să întoarcă avioanele pe aeroporturi în doar 25 de minute.