Imaginează-ţi că te trezeşti într-o vilă privată de pe o insulă din Oceanul Indian. Apa turcoaz se întinde până la orizont, o piscină uriaşă reflectă primele raze ale dimineţii, iar bucătarul personal pregăteşte o omletă cu trufe. Nu este o vacanţă exotică, ci locul tău de muncă.

Aşa arată realitatea pentru mii de tineri din Gen Z care au decis că drumul spre succes nu mai trece prin Excel şi meeting-uri Zoom, ci prin casele copiilor de miliardari şi punţile iahturilor ultra-luxoase, scrie Business Insider.

Cassidy O’Hagan, 28 de ani, din Colorado, şi-a abandonat planurile pentru o carieră în vânzări după ce a gustat din „lumea cealaltă”. În 2019, la 22 de ani, a început ca bonă part-time pentru o familie bogată din California. Azi are salariu între 150.000 şi 250.000 de dolari, pensie asigurată, asigurare medicală, concediu plătit, şofer privat, garderobă plătită de angajator şi bilete de avion privat către Aspen, Hamptons sau Dubai.

„Jobul meu anterior de vânzări în industria pharma nu avea cum să concureze cu aşa ceva”, spune ea.

Brian Daniel, fondatorul Celebrity Personal Assistant Network, una dintre primele agenţii de recrutare pentru ultra-bogaţi, estimează că piaţa „private staffing” a explodat.

În 2007 era aproape singur. Azi există aproximativ 1.000 de agenţii globale, dintre care 500 doar în SUA.

„Fiecare miliardar angajează mici armate pentru a-i satisface orice capriciu.” spune el.

Conform Forbes, numărul miliardarilor a crescut de la 322 în 2000 la peste 3.000 în 2025.. Fiecare dintre ei are cel puţin o reşedinţă principală, una de vacanţă, un iaht şi un avion – toate trebuie conduse şi administrate.

Post-pandemie, lipsa acută de personal calificat a declanşat un adevărat război pentru oameni pregătiţi. Tiger Recruitment, una dintre agenţiile de top, oferă poziţii de menajeră cu până la 120.000 de dolari pe an, bone cu până la 150.000 de dolari, şef de asistenţi personali între 250.000 şi 280.000 de dolari sau director de reşedinţe care călătoreşte între New York, Hamptons, Aspen şi Bel Air pentru 200.000-250.000 de dolari anual.

 „Îţi trebuie locuinţă? Îţi dăm guest house-ul. Maşină? E a ta!”, a declarat Brian Daniel.

Conform Deloitte 2025, doar 6% din Gen Z vor să ajungă la conducerea unei companii. În schimb visează la salarii medii de 600.000 de dolari pe an, conform Empower, refuză roluri de manager prin „conscious unbossing” şi se confruntă cu disponibilizări masive şi AI care le ia joburile. Rezultatul este că tinerii cu diplome şi doctorate la facultăţi cu renume bat la uşa agenţiilor de private staffing.

Julia Dudley, 26 de ani, cu un master în comunicare plus şcoală culinară, a renunţat la restaurantele cu stele Michelin. Acum găteşte în Hamptons pentru familii care plătesc salarii de sute de mii de dolari pentru 2-3 luni de vară.

„Îmi fac propriul program, câştig mai mult şi sunt propriul meu şef.” a declarat Julia Dudley.

Cu toate astea, nimic nu e mereu roz. NDA-uri draconice interzic orice detaliu despre angajator, conturile de social-media trebuie să fie impecabile din punct de vedere al conţinutului, iar programul este 24/7. Există şi singurătate: Crăciunul, Paştele, zilele de naştere le petreci cu familia angajatorului.

 „E mai stresant decât Wall Street”, mărturiseşte Daniel, care a ajuns la spital cu atac de panică după o zi ca asistent personal.

Cassidy O’Hagan plănuieşte să-şi deschidă propria agenţie şi să coach-uiască alţi tineri. Fratele ei a renunţat la PR în media şi e acum asistentul unei „celebrity esthetician” în Beverly Hills.

Capitalismul de tip winner-take-all are două feţe: pe de o parte, Elon Musk e pe cale să devină primul trilionar. Pe de altă parte, tinerii educaţi aleg să-i servească cafeaua, dar la 250.000 de dolari pe an, cu iaht inclus. Private staffing nu mai e „muncă de servitor”. E o carieră strategică, cu ascensiune rapidă şi beneficii de top.

Pentru Gen Z, întrebarea nu mai e „Vrei să fii bogat?”, ci „Vrei să fii aproape de cei care sunt?”.