Gheaţa polară se topeşte, dar competiţia pentru Nord abia începe. Rusia are cea mai mare flotă de spărgătoare de gheaţă, iar SUA, Canada şi China îşi grăbesc propriile programe. În joc nu sunt doar rute maritime noi, ci şi resursele care pot rescrie echilibrul de putere global.

În februarie 1985, spărgătorul de gheaţă sovietic Moscova şi-a croit un culoar de peste 20 km prin gheţurile polare pentru a salva câteva mii de balene prinse în pustiul alb din Orientul Îndepărtat. Când a intrat în dotarea flotei URSS,  în 1959, Moscova era cel mai mare şi mai puternic spărgător de gheaţă cu propulsie nonnucleară din lume. Şi a rămas cel mai celebru vapor de acest gen din istorie. În prezent, povestea Moscovei este folosită intens de propaganda rusă, şi nu întâmplător. Rusia are cele mai multe, mai mari şi mai puternice spărgătoare de gheaţă din lume.

Mulţi spun că în Arctica se va duce următorul război între marile puteri. Ceea ce nu spune propaganda românească este că Moscova a fost construită în Finlanda. Luna trecută, la un şantier naval finlandez, muncitorii au tăiat prima placă de oţel pentru  un nou vapor spărgător de gheaţă. În următorii trei ani, aproximativ 10.000 de tone de metal vor intra în coca navei înainte ca aceasta să fie transportată peste ocean până la Quebec pentru finalizare, scrie Bloomberg.

CCGS Arpatuuq, aşteptată să fie lansată la apă în 2030, va fi primul spărgător de gheaţă greu construit - cel puţin parţial - în Canada în mai bine de o jumătate de secol. Nava, în valoare de 3,3 miliarde de dolari, va avea 139 de metri lungime, va fi dotată cu un heliport, un hangar şi spaţiu pentru 100 de membri ai echipajului. Deschizăturile pentru scufundări situate la mijlocul navei vor oferi acces direct la Oceanul Arctic paentru cercetare polară şi, eventual, supraveghere militară. Un al doilea spărgător de gheaţă greu, CCGS Imnaryuaq (ambele fiind numite după locuri inuite), este deja în construcţie la şantierele navale Seaspan din Vancouver. Canada are în serviciu în prezent un singur spărgător de gheaţă greu, iar acesta este într-o stare proastă. În total, guvernul a finanţat achiziţionarea a 25 de noi spărgătoare de gheaţă, dublând flota actuală. Dezvoltarea a devenit urgentă anul acesta. Relaţiile dintre Canada şi vecinul său s-au deteriorat după ce preşedintele american Donald Trump a ameninţat cu taxe vamale mari şi a insistat că ţara ar trebui să devină al 51-lea stat al SUA. Acest lucru l-a determinat pe prim-ministrul Mark Carney să anunţe cheltuieli suplimentare cu apărarea cu 9 miliarde de dolari, subliniind capacitatea de a patrula şi apăra teritoriul arctic ca fiind crucială pentru suveranitatea Canadei. Trump are propriile ambiţii pentru flota americană de spărgătoare de gheaţă, iar acestea nu sunt modeste. La flota actuală a SUA de vapoare el doreşte să adauge 48.  În bugetul adoptat anul acesta au fost alocate 8,6 miliarde de dolari pentru început. Este suficient pentru a finanţa construcţia a 17 nave, potrivit Gărzii de Coastă a SUA. Dezgheţul Polului Nord din cauza schimbărilor climatice a stârnit o competiţie globală pentru a crea noi rute de transport maritim, anterior nenavigabile, şi pentru a accesa câmpuri de petrol şi gaze şi depozite de minerale până acum câteva decenii greu accesibile. De asemenea, marea topire a gheţii deschide pentru activităţi militare zone anterior acoperite de gheaţă.  Rusia este liderul mondial incontestabil al nordului, cu 47 de spărgătoare de gheaţă în serviciu, apreciază Mihail Grigoriev, directorul firmei de consultanţă Gecon, cu sediul la Moscova. Aceste nave sunt echivalente cu ceea ce Canada şi SUA clasifică drept spărgătoare de gheaţă grele sau medii. Alte 15 nave ruseşti sunt în construcţie, a spus Grigoriev, fiind semnat un contract pentru încă una.

Rusia este liderul mondial incontestabil al Nordului, cu 47 de spărgătoare de gheaţă în serviciu. Alte 15 nave ruseşti sunt în construcţie, iar opt dintre cele existente sunt cu propulsie nucleară – capabile să opereze pe distanţe lungi şi la viteze mari în apele îngheţate ale Arcticii”.

China, Suedia şi alte ţări sunt, de asemenea, în proces de extindere a flotelor lor, potrivit firmei finlandeze de inginerie Aker Arctic Technology Oy. „Nu am văzut niciodată până acum un semnal ca acesta din partea cererii pentru construcţia de spărgătoare de gheaţă”, a declarat James Davies, director executiv al Chantier Davie Canada Inc., cu sediul în Quebec, la al cărei şantier naval Davie este construită Arpatuuq. Dacă interesul geopolitic pentru regiunea polară a crescut, la fel au crescut şi îngrijorările SUA şi Canadei cu privire la modul de apărare a vastelor lor teritorii arctice. Alaska este de departe cel mai mare stat american, de două ori mai mare decât Texasul, iar regiunea arctică a Canadei este de peste două ori şi jumătate mai întinsă decât Alaska. Strategiile lansate recent de ambele naţiuni împărtăşesc îngrijorări cu privire la activitatea şi cooperarea Chinei şi Rusiei în regiune. Iar aici intervin spărgătoarele de gheaţă. Nevoia de nave creşte, contraintuitiv, pe măsură ce gheaţa marină se diminuează. Coridoarele de transport maritim care obişnuiau să fie îngheţate complet o mare parte a anului au acum mai puţină gheaţă şi pot fi navigabile pe tot parcursul anului - cu nava potrivită. Gheaţa marină arctică a acoperit iarna trecută cea mai mică suprafaţă din aproape o jumătate de secol, potrivit Centrului Naţional de Date privind Zăpada şi Gheaţa de la Universitatea din Colorado, Boulder. Chiar şi în cel mai optimist scenariu se aşteaptă ca din anii 2030 Arctica să aibă veri fără gheaţă. Mai multe spărgătoare medii spre grele şi medii sunt pe listele de comenzi ale şantierelor Davie şi Seaspan. Aceste nave pot satisface nevoile majorităţii ţărilor arctice prin menţinerea porturilor deschise şi curăţarea de gheaţă a rutelor pe apă. De asemenea, pot semnala prezenţa fizică a unei ţări într-o zonă sensibilă, pot face cercetări ştiinţifice sau pot efectua operaţiuni de căutare şi salvare. Imnaryuaq şi Arpatuuq sunt spărgătoare de gheaţă grele, capabile să străpungă grosimi de gheaţă multianuală (care este mai rezistentă decât gheaţa proaspătă) de până la trei metri. Navele de aceste dimensiuni pot opera la latitudini polare pe tot parcursul anului. Cea mai mare limitare a lor este că nu pot urmări submarinele, spune Peter Rybski, un inginer pensionar al marinei americane şi expert în spărgătoare de gheaţă, care a servit ca ataşat naval al SUA în Finlanda din 2017 până în 2021. „Să fii pe o navă pe gheaţă sună ca şi cum ai conduce o camionetă din anii 1970 pe un drum cu pietriş”, a explicat el. „Din perspectivă navală, spărgătoarele de gheaţă sunt uşor de găsit pentru submarine. Şi, deoarece sunt atât de zgomotoase, ele nu pot găsi submarine.” Dar sunt esenţiale pentru monitorizarea traficului pe şi deasupra apelor pline de gheaţă. Noile nave canadiene vor fi probabil echipate cu o mulţime de echipamente de supraveghere, pe lângă sistemele radar standard. „Nu putem vedea avioane. Nu putem vedea sub apă. Dacă acestea sunt capabilităţi pe care guvernul Canadei ar putea dori sau nu să le avem în viitor pe acele vapoare polare este încă ceva ce va trebui stabilit”, a declarat Neil O’Rourke, directorul flotei şi al serviciilor maritime pentru Garda de Coastă canadiană. Navele extind, de asemenea, capacitatea Canadei de a efectua cercetări polare, inclusiv prin cartografierea fundului mării - informaţii esenţiale pentru rezolvarea disputelor privind frontierele şi dobândirea de drepturi cu potenţial lucrativ asupra resurselor naturale. Monitorizarea Pasajului de Nord-Vest este complicată de faptul că SUA îl consideră mai degrabă o strâmtoare internaţională decât ca făcând parte din apele interne canadiene. Canadienii cred acum, în mod paradoxal, că SUA sunt atât cea mai mare ameninţare, cât şi cel mai important aliat al lor, potrivit unui sondaj realizat în iulie de Pew Research. Asta îl lasă pe Carney cu o linie subţire de urmat: afirmarea suveranităţii Canadei fără a nega faptul că securitatea sa, în special în nord, este strâns integrată cu cea a SUA. Înzestrarea cu spărgătoare de gheaţă are pentru Canada beneficiul secundar de a consolida totalul cheltuielilor NATO ale ţării, aşa cum i-a cerut Trump să facă.

Dezgheţul Polului Nord din cauza schimbărilor climatice a stârnit o competiţie globală pentru a crea noi rute de transport maritim, anterior nenavigabile, şi pentru a accesa câmpuri de petrol şi gaze şi depozite de minerale până acum câteva decenii greu accesibile.”

Între timp, SUA sunt îngrijorate de traficul prin regiune. În iulie, Garda de Coastă a SUA a detectat un spărgător de gheaţă operat de Institutul de Cercetare Polară din China într-o zonă pe care SUA o consideră platforma lor continentală extinsă. În august, Garda de Coastă a SUA a anunţat că monitorizează cinci nave de cercetare chineze.

Canada şi SUA încearcă să recupereze terenul pierdut, iar o mare provocare pentru ambele ţări este lipsa capacităţii de construcţie. China este acum jucătorul global dominant în construcţia navală, a declarat Davies de la Chantier Davie. Iar Rusia are 17 nave care ar fi considerate spărgătoare de gheaţă grele în America de Nord, iar şase sunt capabile să taie gheaţă de până la patru metri grosime.

„Nimeni nu are o flotă mai puternică decât a noastră”, a declarat Putin la sfârşitul lunii august, la o întâlnire cu oameni de ştiinţă din domeniul nuclear, referindu-se la spărgătoarele de gheaţă ale naţiunii ruse.

Opt dintre spărgătoarele de gheaţă grele ale Rusiei sunt cu propulsie nucleară, a remarcat Putin la aceeaşi întâlnire. Spărgătoarele nucleare pot menţine viteze mai mari şi nu trebuie să transporte motorină, ceea ce înseamnă că pot opera pe distanţe mai lungi la Polul Nord. Rusia şi-a concentrat flota în Peninsula Kola, în timp ce încearcă să transporte mai mult petrol şi gaze pe Ruta Mării Nordului.

Rusia a experimentat, de asemenea, cu diferite tipuri de nave de marfă pentru a împinge limitele tehnologice ale posibilului. Acestea au inclus transportoare de gaze naturale lichefiate capabile să navigheze pe marea îngheţată, construite în Coreea de Sud, a spus Rybski, până când sancţiunile au oprit livrările. Astfel de nave „sunt proiectate să treacă mai întâi cu prova prin Canalul Suez în timpul iernii arctice şi apoi cu pupa prin gheaţă în timpul verii arctice”, a explicat el.

Ruta Mării Nordului este esenţială pentru ambiţiile arctice ale Rusiei, iar Rybski crede că Rusia doreşte ca aceasta să fie utilizată pe tot parcursul anului şi lucrează la construirea unui transportor GNL de fabricaţie internă.

Rusia a încurajat China să extindă utilizarea actuală a rutei, iar cele două ţări şi-au demonstrat cooperarea în Arctica prin exerciţii comune cu bombardiere în largul coastei Alaskăi. China, la rândul ei, pare a fi interesată să achiziţioneze mai multe spărgătoare de gheaţă pentru a-şi extinde flota actuală de şase unităţi, presa de stat raportând anul trecut că era în curs de dezvoltare o navă grea.

Nevoia de nave creşte, contraintuitiv, pe măsură ce gheaţa marină se diminuează. Coridoarele maritime care erau complet îngheţate devin navigabile tot anul – dar doar cu nava potrivită.

Dificultatea constă în a stabili dacă cele patru nave ştiinţifice ale sale, care aparţin Ministerului Resurselor Naturale, sunt, de asemenea, angajate în activităţi militare clandestine. De-a lungul anilor, rangerii inuiţi au raportat că au văzut submarine ieşind la suprafaţă în largul coastei arctice a Canadei, a declarat Erin O'Toole, fost lider al Partidului Conservator din Canada, dar ţara nu a avut resursele necesare pentru a monitoriza în mod adecvat regiunea vastă.

„Ştiam cu siguranţă că submarinele nu erau ale noastre şi puteam spera că erau americane. Dar speranţa nu este o strategie atunci când vine vorba de apărare naţională şi suveranitate”, a spus el.

Un purtător de cuvânt al ministerului chinez de externe a declarat că ţara este „o parte interesată importantă în afacerile arctice”, unde se străduieşte să protejeze pacea şi stabilitatea, promovând în acelaşi timp dezvoltarea durabilă.

O prezenţă mai robustă a SUA şi Canadei în Pasajul de Nord-Vest, inclusiv în jurul Strâmtorii Bering care separă Alaska de Rusia, nu se poate realiza până când ambele ţări nu construiesc mai multe nave. Iar experţii spun că acest lucru va necesita expertiza Finlandei, care a construit majoritatea spărgătoarelor de gheaţă existente în lume.

Iar şantierele navale finlandeze s-au pus pe treabă.  Pactul gheţii din 2024 dintre SUA, Canada şi Finlanda urmăreşte să aprofundeze legăturile în domeniul construcţiilor de nave polare. „Este nevoie de mai multe spărgătoare de gheaţă în cadrul NATO. Ştim asta”, a declarat Mélanie Joly, ministrul industriei din Canada, într-o vizită în Finlanda luna trecută. „Canada deshide drumul colaborând cu Finlanda şi SUA.” Trump a declarat deja că negociază cu Finlanda pentru a cumpăra
15 spărgătoare de gheaţă. Finlanda, la rândul ei, pare dornică să atragă interese de afaceri americane pentru spărgătoare de gheaţă, posibil pentru a-l menţine pe Trump implicat în securitatea ţării, care se află în umbra Rusiei.

Într-un interviu acordat în iulie pentru CBC, preşedintele finlandez Alexander Stubb a vorbit despre „relaţia sa directă şi bună” cu preşedintele SUA şi despre necesitatea ca NATO să adauge aproximativ 40 de spărgătoare de gheaţă pentru a contrabalansa flota Rusiei. (Flota Finlandei este în prezent compusă din opt vapoare.) Aceasta reprezintă o oportunitate economică clară pentru ţara sa.

„Finlanda construieşte 60% din spărgătoarele de gheaţă din lume, proiectăm 80% din spărgătoarele de gheaţă din lume şi le putem produce în aproximativ doi până la trei ani”, a declarat Stubb pentru postul de radio canadian. „Şi trebuie să ne mişcăm rapid.”

Ambele spărgătoare de gheaţă grele noi canadiene vor avea legături cu Finlanda. Nava Seaspan a fost proiectată de o echipă canadiană şi finlandeză, în timp ce nava Davie este construită parţial în Finlanda, ca urmare a achiziţiei de către Davie în 2023 a şantierului naval Helsinki Shipyards. În august, cele două ţări au convenit să „intensifice cooperarea şi dialogul bilateral pe întregul spectru” al problemelor de securitate. De asemenea, şi-au reafirmat sprijinul pentru Pactul trilateral al gheţii cu SUA.

Seaspan din Canada şi Davie văd, de asemenea, oportunităţi de afaceri în cererea americană de spărgătoare de gheaţă. Davie a achiziţionat recent şantiere navale din Texas, pe lângă extinderea şantierelor finlandeze. Iar în iulie, Seaspan a anunţat un parteneriat strategic cu Bollinger Shipyards Inc. din Louisiana şi cu două şantiere navale finlandeze, Rauma Marine Constructions Oy şi Aker Arctic, pentru a construi spărgătoare arctice medii pentru Garda de Coastă a SUA. Designul spărgătorului de gheaţă multifuncţional Seaspan-Aker pentru Garda de Coastă americană este acelaşi design pe care Seaspan îl foloseşte pentru Garda de Coastă canadiană, ceea ce înseamnă că flotele ar putea fi „interoperabile în ceea ce priveşte instruirea, operaţiunile şi asistenţa în serviciu”, a declarat un purtător de cuvânt al companiei.

Nu este încă clar cum ar putea tensiunile dintre Canada şi SUA să afecteze viitoarele acorduri. Cheltuielile pentru apărare reprezintă un punct sensibil în discuţiile comerciale în curs. Constructorii de nave prevăd o cerere globală suficientă pentru a-i ţine pe toţi ocupaţi în anii următori, a declarat directorul executiv al Seaspan, John McCarthy, într-un interviu acordat la începutul acestui an. „Am primit chiar şi un telefon din India”, a spus el, „în legătură cu un posibil spărgător de gheaţă care ar putea ajunge la Polul Sud”.   

Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru