Când preşedintele Madagascarului, Andry Rajoelina, a fugit din ţară la începutul acestei luni, înainte ca generalii să preia controlul asupra insulei, este posibil să nu fi avut timp să observe steagul ridicat de protestatari, pe care era desenat un cap de mort cu o pălărie de paie. Manifestanţii din Generaţia Z, care au zguduit lideri din Nepal şi Indonezia până în Maroc, Peru şi acum Madagascar, s-au adunat sub aceeaşi imagine — preluată dintr-un manga japonez care înfăţişează un grup de neadaptaţi ce luptă împotriva unui regim corupt şi opresiv, scrie Financial Times. 

Indiferent dacă îi numim generaţia TikTok, Generaţia Z (născuţi între 1997 şi 2012) sau pur şi simplu studenţi protestatari, tinerii din întreaga lume cer — şi în unele cazuri chiar provoacă — schimbare politică. Întrebaţi-o pe Sheikh Hasina, fosta prim-ministră a Bangladeshului, care a fost forţată să părăsească funcţia anul trecut, în urma protestelor conduse de studenţi.

Protestele Generaţiei Z sunt deosebit de semnificative în ţările unde vârsta mediană este mică — aşa cum este cazul Madagascarului, unde jumătate din populaţie are sub 19 ani. Acolo, manifestaţiile au fost declanşate de pene de curent şi lipsa apei, dar, ca şi în alte locuri, lipsa locurilor de muncă şi scârba faţă de elitele care îşi etalează bogăţia au fost cauzele mai profunde.

În Africa, unde vârsta mediană este de 19 ani şi crearea de locuri de muncă este dezastruoasă, tinerii devin o forţă tot mai puternică — deşi imprevizibilă. Tinerii pricepuţi în tehnologie din Sudan au fost cei care au declanşat valul de proteste care a dus, în 2019, la răsturnarea dictatorului Omar al-Bashir, aflat la putere de 30 de ani. Anul trecut, în Kenya, protestatarii care se autointitulau Gen Z l-au forţat pe preşedintele William Ruto să renunţe la creşterile de taxe propuse şi să-şi demită cabinetul. Iar chiar luna aceasta, în Maroc, manifestanţi care se numesc Gen Z 212 (după prefixul telefonic) au ieşit în stradă la Rabat, Casablanca şi Tanger pentru a cere perspective mai bune şi pentru a critica cheltuielile legate de Campionatul Mondial din 2030, pe care Marocul îl va co-găzdui.

Majoritatea protestelor Gen Z — organizate în mediul social media — nu au lideri evidenţi. Acesta este un avantaj, pentru că le face greu de suprimat, precum o hidra cu mai multe capete, în ţări ca Kenya sau Iran, unde mişcările reapar în ciuda represiunii sângeroase a statului. Dar această natură amorfă este şi o slăbiciune: de multe ori, aceste mişcări nu reuşesc să transforme furia legitimă în politici coerente sau structuri politice alternative, rămânând vulnerabile la lideri carismatici care promit soluţii imediate.

Statutul de cult al căpitanului Ibrahim Traoré, autoproclamatul revoluţionar anti-imperialist din Burkina Faso şi maestru al TikTok-ului, este un exemplu elocvent. Nu este deloc exagerat să vedem şi în Donald Trump, preşedintele SUA, un beneficiar al aceloraşi impulsuri — un lider care a înţeles rapid puterea politică a TikTok-ului şi dorinţa tinerilor de a sparge vechile tipare ale politicii.

Generaţia Z poate fi, însă, şi o sursă de instabilitate politică. În Sudan, o mişcare civilă idealistă a fost înlăturată de generali, care au aruncat apoi ţara într-un război civil sângeros. În Madagascar, Rajoelina însuşi — pe atunci un DJ de 34 de ani — a ajuns la putere în 2009, într-un val de proteste conduse de tineri, doar pentru a fi înlăturat mai târziu de următoarea generaţie şi de câţiva generali. Mişcările de tineret sunt, de asemenea, ţinte uşoare pentru campanii de dezinformare, care pot deturna nemulţumirile legitime în scopuri perverse — inclusiv sprijinirea mercenarilor ruşi sau a loviturilor de stat interne.

Totuşi, protestatarii Gen Z pot fi şi o forţă a binelui, care le transmite elitelor înrădăcinate mesajul că politica este un contract social, nu o licenţă pentru jaf. Mulţi lideri vor considera că cea mai bună şansă de supravieţuire este reprimarea protestelor. Dar ar trebui să fie conştienţi că mişcările tinerilor vor continua să revină. Calea mai înţeleaptă este să creeze un mediu care oferă locuri de muncă, servicii şi siguranţă. Cei care nu pot asigura aceste elemente de bază pot fi siguri că vor vedea, în curând, un steag cu un cap de mort fluturând pe străzile lor.