După ani în care munca de acasă a schimbat regulile pieţei muncii, tot mai multe companii americane le cer angajaţilor să revină la birou. Dar prezenţa fizică nu garantează şi colaborarea faţă în faţă. Un studiu realizat pe 1.835 de angajaţi americani cu studii superioare arată că peste 70% au avut cel puţin un coleg de echipă absent fizic în ultima zi petrecută la birou. Mai mult, 52% dintre cei care au participat la şedinţe au avut cel puţin o întâlnire online, deşi toţi participanţii se aflau în aceeaşi clădire. Fenomenul, analizat de The Atlantic, ridică o întrebare incomodă pentru angajatori: ce câştigă o companie dacă oamenii vin la birou doar pentru a lucra în continuare de la distanţă?

De ce mergem la birou dacă tot lucrăm de la distanţă?

După pandemie, întoarcerea angajaţilor la birou a devenit una dintre cele mai disputate teme din lumea corporatistă.

Pentru angajatori, prezenţa fizică este asociată cu o colaborare mai bună, schimburi spontane de idei, formarea angajaţilor tineri şi consolidarea culturii organizaţionale.

Pentru angajaţi, însă, obligaţia de a face naveta poate părea dificil de justificat atunci când activitatea zilnică se desfăşoară în continuare prin e-mail, aplicaţii de mesagerie şi videoconferinţe.

O analiză publicată de The Atlantic, semnată de doi economişti care studiază efectele muncii la distanţă, arată că această contradicţie este mai răspândită decât ar putea părea.

Fenomenul poate fi descris drept muncă la distanţă desfăşurată din interiorul biroului.

Angajaţii se deplasează la sediu, îşi ocupă locurile şi deschid laptopurile, dar interacţiunile cu echipa continuă să aibă loc în mare parte online.

Biroul devine astfel, în anumite situaţii, doar un alt loc din care oamenii participă la videoconferinţe.

Mai mult de şapte din zece angajaţi nu îşi găsesc întreaga echipă la birou

Cercetarea citată de The Atlantic a fost realizată în septembrie 2026, pe un eşantion de 1.835 de angajaţi americani cu studii superioare.

Peste 70% dintre respondenţi au declarat că, în ultima zi petrecută la birou, cel puţin un membru al echipei lor nu se afla în aceeaşi clădire.

Aproximativ jumătate nu au participat la nicio şedinţă în care toţi colegii să fie prezenţi fizic.

Mai mult de o treime au avut exclusiv şedinţe online, deoarece echipele lor au mutat întâlnirile în mediul digital atunci când unul dintre participanţi lucra de la distanţă.

Poate cea mai surprinzătoare constatare priveşte însă comportamentul celor aflaţi în aceeaşi clădire.

Dintre angajaţii care au participat la şedinţe, 52% au avut cel puţin o întâlnire online la care toţi participanţii se aflau fizic în acelaşi sediu.

Cu alte cuvinte, nu doar distanţa dintre colegi menţine popularitatea videoconferinţelor. Uneori, oamenii aleg să se întâlnească virtual chiar şi atunci când ar putea merge câţiva metri până într-o sală de şedinţe.

Cum a schimbat pandemia geografia echipelor

Una dintre explicaţiile identificate de autorii analizei este dispersarea geografică a angajaţilor.

În timpul pandemiei, companiile au început să recruteze persoane din alte oraşe şi regiuni, iar o parte dintre angajaţii existenţi s-au mutat departe de sediile centrale.

În aceste condiţii, o echipă poate avea membri în mai multe birouri, oraşe sau chiar ţări.

Chiar dacă fiecare angajat respectă obligaţia de a lucra de la sediu, echipa nu ajunge neapărat să fie împreună.

Autorii The Atlantic au analizat şi datele unei companii din Fortune 500. După pandemie, aproximativ 60% dintre angajaţii săi din structurile corporative aveau cel puţin un coleg de echipă aflat la distanţă, comparativ cu 20% înainte de pandemie.

În cazul întreprinderilor mici, distanţa dintre locuinţele angajaţilor şi biroul central aproape s-a triplat între 2019 şi 2023.

Această schimbare complică strategiile de revenire la birou.

O companie poate impune prezenţa fizică, dar nu poate recrea automat echipele care lucrau împreună înainte de pandemie.

De ce nu mai vrem să ne întâlnim nici când suntem în aceeaşi clădire?

Geografia explică doar o parte a fenomenului.

Cealaltă explicaţie ţine de obiceiurile de lucru dezvoltate în ultimii ani.

În perioada muncii de acasă, mulţi angajaţi s-au obişnuit să îşi organizeze activitatea în jurul unor sarcini individuale, cu întâlniri programate şi interacţiuni digitale.

Această organizare poate fi eficientă pentru activităţi care necesită concentrare, dar poate reduce oportunităţile de colaborare spontană.

Chiar şi după revenirea la birou, angajaţii continuă să utilizeze instrumentele digitale pentru că sunt familiare şi convenabile.

O şedinţă pe Teams sau Zoom poate părea mai simplă decât deplasarea într-o sală de întâlniri.

Dar economiştii citaţi de The Atlantic atrag atenţia că interacţiunile faţă în faţă oferă beneficii care nu sunt întotdeauna vizibile imediat.

Conversaţiile înaintea unei şedinţe, schimburile informale de idei sau discuţiile dintre colegi pot contribui la creativitate şi la dezvoltarea profesională.

Un experiment publicat în revista Nature, invocat de autorii analizei, a arătat că participanţii care au lucrat faţă în faţă au generat cu aproximativ 14% mai multe idei decât cei care au colaborat online.

Alte cercetări citate în articol indică un nivel mai ridicat al feedbackului şi mentoratului în interacţiunile directe.

Problema este că aceste beneficii se pierd atunci când angajaţii sunt fizic la birou, dar activitatea continuă să fie organizată exclusiv în jurul instrumentelor digitale.

Angajaţii vin la birou mai rar decât le cer companiile

Există şi o diferenţă între regulile stabilite de angajatori şi comportamentul efectiv al angajaţilor.

Potrivit cercetărilor prezentate în The Atlantic, un angajat obişnuit merge la birou, în medie, cu o zi mai puţin pe săptămână decât prevede politica firmei.

Dacă o companie solicită patru zile de prezenţă, angajaţii ajung, în medie, la trei.

Această diferenţă poate părea redusă, dar are efecte asupra întregii echipe.

Atunci când un coleg lipseşte, ceilalţi sunt mai predispuşi să organizeze întâlnirile online. Iar dacă şedinţele se desfăşoară oricum prin videoconferinţă, motivaţia de a veni la birou scade.

Se creează astfel un cerc vicios: absenţa unor angajaţi reduce valoarea prezenţei celorlalţi, ceea ce încurajează noi absenţe.

Comportamentul managerilor este deosebit de important. Dacă liderii nu vin la sediu, membrii echipelor tind să le urmeze exemplul.

Cât ne costă să mergem la birou?

Pentru angajaţi, naveta reprezintă un cost de timp şi, adesea, de bani.

The Atlantic arată că americanul obişnuit petrece aproximativ 54 de minute pe zi deplasându-se către şi de la locul de muncă.

Într-o săptămână de cinci zile, aceasta înseamnă aproximativ patru ore şi jumătate petrecute pe drum.

Dacă timpul respectiv permite întâlniri utile cu colegii, colaborare şi dezvoltare profesională, angajaţii pot considera că deplasarea merită efortul.

Dar atunci când ziua de lucru este ocupată aproape integral de videoconferinţe, beneficiul devine mai greu de identificat.

Pentru angajatori, problema este la fel de importantă.

Costurile spaţiilor de birouri, ale utilităţilor şi ale facilităţilor oferite angajaţilor trebuie justificate printr-un avantaj real pentru organizaţie.

Simpla prezenţă fizică nu garantează productivitate, colaborare sau inovaţie.

Cum ar trebui să arate biroul viitorului?

Autorii analizei The Atlantic nu susţin că toate companiile ar trebui să renunţe la birouri sau să impună prezenţa permanentă.

În schimb, propun o schimbare de perspectivă.

Dacă obiectivul este colaborarea faţă în faţă, companiile trebuie să creeze condiţiile pentru ca aceasta să aibă loc.

O soluţie ar putea fi concentrarea recrutărilor în jurul unor centre geografice, astfel încât membrii aceleiaşi echipe să poată lucra efectiv împreună.

În alte situaţii, întâlnirile periodice ale echipelor, organizate în afara activităţii cotidiene, pot fi mai utile decât prezenţa obligatorie în fiecare zi.

Companiile ar putea, de asemenea, să recompenseze mai clar activităţile care beneficiază de interacţiunea directă, precum mentoratul, dezvoltarea colegilor sau colaborarea creativă.

Miza nu este ca fiecare angajat să petreacă un număr prestabilit de ore într-o clădire, ci ca timpul petrecut împreună să aibă un scop.

Pentru piaţa muncii, aceasta ar putea fi una dintre cele mai importante lecţii ale perioadei postpandemie.

După ani de dispute despre câte zile trebuie să lucrăm de acasă şi câte de la birou, întrebarea relevantă ar putea fi alta: cât din timpul petrecut la birou înseamnă, de fapt, muncă împreună?

Sursa principală: The Atlantic, The Rise of In-Office Remote Work, 14 octombrie 2026. Articolul se bazează pe cercetarea prezentată de autorii publicaţiei şi pe studiile suplimentare citate de aceştia.