In privinta afacerilor insa, comportamentul celor doua tari era similar. Economiile lor stagnau. Nici Slovacia, nici Serbia nu pareau sa aiba sanse sa se alature prea curand NATO si Uniunii Europene. Lucrurile s-au schimbat, iar Slovacia a devenit un model al transformarii postcomuniste. O coalitie de partide l-a indepartat de la putere pe Meciar in 1998. Noul regim a stabilizat economia, a diminuat influenta Rusiei si a orientat tara spre UE si NATO. Primul-ministru Mikulas Dzurinda, reales in 2002, a facut din Slovacia o vedeta a reformelor din Europa Centrala, o tara cu taxa unica, cu o piata a muncii liberalizata si un sistem de pensii solid.

Investitorii straini, in special cei din industria auto, s-au grabit sa-si deschida aici fabrici.

De partea cealalta, Serbia continua sa lancezeasca. Desi Milosevic a fost indepartat de la putere in 2000, tara are sanse extrem de mici sa adere la Uniunea Europeana. Economia s-a stabilizat, dar investitiile straine sunt inca nesemnificative.

Recentul vot pentru independenta al Republicii Muntenegru a fost un alt pas al decaderii micului imperiu sarb. Cel putin pe termen scurt, politica sarba va merge din cauza socului inapoi, nu inainte. Surprinzator e ca in Slovacia, cel mai de succes regim din regiune are putine sanse sa primeasca un al treilea mandat. Acesta ar fi unul din cele mai mari paradoxuri ale politicii postcomuniste.

Privatizarea, stabilizarea, liberalizarea si taxele unice au adus prosperitate in toate tarile in care au fost aplicate. Reformele lente si partiale nu au efecte. Cele rapide si profunde, da, scrie The Economist. Pana in prezent, au aratat alegatorii, astfel de reforme le-au fost pe plac foarte rar.

In anul 2002, doar norocul si conjunctura favorabila i-au permis lui Dzurinda sa incropeasca o coalitie astfel incat, impreuna cu principalul sau aliat, inteligentul ministru de finante Ivan Miklos - dupa cum il numeste jurnalistul de la The Economist - sa continue reformele. Oamenii au memorie scurta. Ei compara existenta lor actuala nu cu dificultatile din trecut, ci cu securitatea si viata confortabila pe care le vad in vechea Europa.

Principalul motiv pentru care reformatorii pierd popularitate este ca economia e doar o parte a jocului. Cel mai mare esec al tarilor comuniste este acela de a nu fi reusit sa reformeze sistemul administrativ. Oficiali corupti si incompetenti, tribunale scumpe, care se misca incet si care nu inspira incredere, legi proaste si un sentiment public de neputinta. Toate acestea combinate inspira alegatorilor o stare de lehamite. Sub acest aspect, Slovacia, ca mai toate tarile foste comuniste, a inregistrat progrese nesemnificative. Cu toate acestea, partidul condus de Dzurinda, impreuna cu aliatii sai, are sanse sa formeze o noua coalitie de guvernare, chiar daca una cu o pozitie mai slaba, si sa puna in practica planurile ministrului de finante despre economia cunoasterii.  

Sarbii care sunt descurajati ar trebui sa priveasca spre drumul parcurs de slovaci. De la una din problemele Europei, asa cum erau catalogati, slovacii sunt acum vazuti ca unii care rezolva probleme. De exemplu, la referendumul din 21 mai privind independenta Muntenegrului, supravegheat de Uniunea Europeana, foarte multe dintre atributiile UE au cazut in sarcina unor oficiali slovaci. 

Socul pierderii Muntenegrului va fi dublat in toamna, foarte probabil, de solicitarea Kosovo pentru independenta. Sarbii inca percep aceasta provincie ca pe un leagan al statului sarb, desi etnicii albanezi reprezinta acum 90% din populatie, iar Kosovo este in prezent sub autoritatea Natiunilor Unite. Este de asteptat ca prim-ministrul Kostunica sa solicite un referendum, ceea ce ar da apa la moara ultranationalistilor radicali, care sunt in prezent cel mai mare partid din Serbia, cu 38% din intentiile de vot.

Divortul de catifea dintre Cehia si Slovacia din 1993 a aratat ca o rezolvare pasnica a problemelor nationale poate pava drumul spre progres si in alte domenii. Din pacate, contrariul este de asemenea adevarat: o problema nationala disputata poate otravi mediul politic pentru anii urmatori.