Cine s-a fript cu ciorbă suflă şi în iaurt, iar ciorba pe care Banca Centrală Europeană o are în faţă încă mai frige. Aşa că BCE suflă în iaurt cât de mult timp poate. Aceasta este strategia cu care instituţia abor­dează deciziile privind dobânzile de politică monetară: ţine ratele sus cât mai mult timp posibil pentru a se asigura că inflaţia nu mai poate lovi din nou.

De aceea, BCE a menţinut ieri dobânzile cheie, sugerând că actualele cote record sunt suficiente pentru a ţine sub control inflaţia afla­tă în retragere. Preşedinta băncii centrale a zonei euro Christine Lagarde a spus că deo­cam­dată este prematur pentru a se discuta despre reducerea dobânzilor.

Inflaţia poate primi forţe noi din mai multe direcţii, de unde BCE nu are niciun control. Greve şi proteste pentru bani mai mulţi, cum ar fi cea record ca întindere în timp a angajaţilor de la compania germană de transport feroviar Deutsche Bahn şi cele ale fermie­rilor francezi, întăresc teama băncii centrale de creşteri­le salariale.

Prelungirea războ­iu­lui pornit de Rusia contra Ucrainei şi po­sibilitatea de extin­dere a conflictelor din Orientul Mijlociu şi din Marea Roşie readuc spec­trele unor noi şocuri energetice şi pe cel al apariţiei de sincope pe lanţurile de aprovi­zionare.

Acestea sunt genul de incertitudini prin care Christine Lagarde şi locotenenţii ei trebuie să ghideze politica monetară a BCE sub pre­siunea pieţelor de a coborî dobânzile devreme, în primăvară. Lagarde s-a ars cu ciorbă asigu­rând mult timp că valul de inflaţie care macină puterea de cumpărare din Europa deja de trei ani este doar trecător. În conse­cinţă, a acţionat cu mare întârziere pentru a stăvili scumpirile.

De aceea, banca centrală acţionează cu prudenţă sporită după ce a urcat dobânzile la cele mai ridicate niveluri din istorie, pe cea pen­tru depozite la 4% şi pe cea pentru refinanţare la 4,5%, lăsându-le din toamnă acolo. Acum Lagarde suflă şi în iaurt. Oficialii instituţiei ur­mă­resc cu atenţie ritmul de creştere a salariilor şi au indicat că aşteaptă să vadă cifrele pentru primele luni ale anului înainte să decidă care este cursul probabil al inflaţiei.

În ultimele luni pieţele au pariat, făcând astfel presiuni, că BCE va începe să coboare preţul creditării în primăvară, în martie sau aprilie. Şi au fost încurajate să facă acest lucru de datele slabe din economie. Spre exemplu, cele mai recente arată că încrederea companii­lor germane în economie este la cel mai scăzut nivel de după pandemia de COVID. Iar econo­mia germană, cea mai mare din UE, lâncezeşte de doi ani în recesiune.

Dobânzile mari au ca efect stoparea creşte­rii economice. De altfel, economia zonei euro în ansamblu se îndreaptă spre prima recesiune de după pandemie. Dar este una ciudată, după cum a observat Bloomberg, deoarece piaţa mun­cii a rămas puternică. Sfidând teoria eco­no­mică, rata şomajului este la un minim record, de 6,4% în noiembrie, potrivit datelor Eurostat.

Dacă la acest lucru se adaugă creşterile sa­la­riale rezultă un mix care descurajează banca centrală a zonei euro să anunţe triumful în lupta cu inflaţia, cu toate că acesta a coborât cu puţin sub 3% în decembrie pe măsură ce efec­tele dobânzilor mari de până acum, de frânare a consumului, se fac simţite în economie.

Ţinta de inflaţie este de 2%. Lagarde a reuşit să tempereze aşteptările pieţelor şi a venit cu un reper privind startul scăderii dobânzilor: cândva la vară.

Analiştii spun că este probabil ca începutul ciclului de relaxare a politicii monetare să fie în iunie. Ar fi la câteva luni distanţă de prima reducere de dobânzi efectuată de Rezerva Federală americană. Investitorii pariază că Fed, care a acţionat mai devreme şi mai în forţă decât BCE contra inflaţiei, va începe să ieftinească creditarea în martie. De asemenea, tensiunile din Orientul Mijlociu au împins în sus, dar nu mult, preţurile petrolului, iar atacurile asupra navelor comerciale din Marea Roşie au dus la creşterea costurilor cu transportul pe mare.