Studiul se bazează pe o analiză comparativă a preţurilor medii de tranzacţionare ale apartamentelor din blocuri vechi versus apartamente din blocuri noi, situate în aceeaşi zonă. Analiza relevă existenţa anumitor zone din Bucureşti în care diferenţele de preţ sunt semnificative. Unele dintre cele mai mari diferenţe de preţuri se regăsesc pe strada Zăgazului, unde preţurile medii de tranzacţionare în blocurile noi sunt cu 60,58% mai mari comparativ cu blocurile construite în anii ’80, situate în imediata apropiere, în cartierul Aviaţiei. Astfel, preţul mediu de tranzacţionare în blocurile noi din zona Zăgazului este de aproximativ 2200 euro pe metru pătrat util, în timp ce preţul mediu de trazacţionare pentru un apartament dintr-un bloc vechi situat în cartierul Aviaţiei ajunge la 1370 euro pe metru pătrat util.

O diferenţă asemănătoare între preţurile de tranzacţionare ale apartamentelor noi şi cele ale apartamentelor vechi se înregistrează tot în zona de Nord a Capitalei, în Floreasca, unde preţul unei locuinţe noi este cu aproximativ 50% mai mare decât acela al unei locuinţe vechi. Aici însă, blocurile sunt mai vechi, construite în anii ’50-’60.

În zonele semicentrale, una dintre cele mai mari diferenţe de preţ se regăseşte în zona Piaţa Iancului. Aici, apartamentele vechi se tranzacţionează la un preţ mediu de aproximativ 1060 euro pe metru pătrat util, în timp ce apartamentele noi se vând cu un preţ mediu de 1350 euro pe metru pătrat util, preţ cu 27,35% mai mare. 

Diferenţele de preţ mediu de tranzacţionare scad însă în anumite zone centrale, precum zona Călăraşilor, unde preţul într-un bloc construit în anii ’90 este de 1275 euro, iar într-un bloc nou, preţul ajunge la 1450 euro, raportat la metru pătrat util, o diferenţă de doar 13,72%.

În zonele de Sud, dar şi in alte zone din extremitatea de Est sau de Vest a Bucureştiului, diferenţele de preţ sunt insesizabile între apartamente situate în construcţiile ridicate în anii ’80 – ’90 şi apartamentele aflate în blocurile noi, construite în prezent. Mai mult, în aceste zone există şi situaţii în care dezvoltatorii au aplicat politici agresive de vânzare, motivaţi de dorinţa de a construi un număr cât mai mare de apartamente, iar în cateva cazuri, preţurile raportate la suprafaţa utilă a locuinţelor au fost chiar mai mici decât cele din imobilele construite în anii ’80.

Piaţa rezidenţială nouă se diferenţiază de cea veche şi la nivelul marjelor de negociere. Din experienţa tranzacţiilor pe care HomeFinders.ro le-a asistat până acum, se remarcă faptul că în unele cazuri negocierea cu dezvoltatorii este mai facilă, în special datorită faptului că majoritatea includ anumite marje de negociere de la început.  În schimb, proprietarii apartamentelor vechi îşi personifică locuinţele, se ataşează emoţional de acestea şi, prin urmare, le este mai dificil să negocieze preţul.

Totodată, marginile de negociere au scăzut în zonele unde cererea este mai mare şi nu există suficiente oferte care să o acopere.

„În zonele Centrale şi de Nord, cererea este în creştere, susţinută şi de îmbunătăţirea condiţiilor de creditare, însă oferta nouă disponibilă astăzi pe piaţă rămâne încă relativ constantă, motiv pentru care marginile de negociere sunt în scădere. În aceste zone, precum şi în zonele semicentrale, unde HomeFinders.ro îşi desfăşoară activitatea, reuşim să obţinem, în medie, un preţ de tranzacţionare cu 12% mai mic comparativ cu preţul de listare”, explică Matei Maloş, managing partner HomeFinders.ro.